Ce trebuie să facem când suntem victima invidiei celorlalți?
Primul lucru care este necesar este să arătăm răbdare și îngăduință. Să ne bucurăm pentru această încercare care ne-a venit. Și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea răbdare și îngăduință.
Cel care răbdă cu bucurie această încercare, acesta primește mângâiere de la Dumnezeu și ajunge la fericită smerenie. Dar trebuie spus că în chip obișnuit această răbdare o au vitejii lui Dumnezeu, cei câți dispun de curaj și bărbăție spirituală. Și de aceea câți răbda dispoziția invidioasă a fratelui lor, aceștia vor primi cununa de martiri.
Al doilea lucru care este recomandat de învățătură patristică este să evităm conviețuirea și decăderea prin conviețuirea cu cei care ne invidiază. Pentru că e posibil să devină un mare rău. În Pilde este scris: „Să nu iei masă cu un bărbat invidios, nici să nu râvnești la mâncărurile lui; căci în ce chip ar fi să înghită cineva un fir, tot astfel mănâncă el și bea. Și nici să-l primești la ține pe el și să mănânci îmbucătura cu el: căci o va voma și va pângări cuvintele tale cele bune” (Pilde 23, 6-8).
Sfântul Vasile cel Mare, referindu-se la chestiunea aceasta, spune că, așa cum ne străduim să așezăm departe de foc substanța inflamabilă, astfel trebuie să îndepărtăm legăturile prietenești cu cei invidioși, pentru că într-adevăr „așa cum tăciunele, este boală proprie grâului, tot așa invidia este boala prieteniei”.
Avva Pimen a sfătuit pe cineva să nu locuiască într-un loc unde există vreunul care îl invidiază, pentru că altminteri nu se va pricopsi: „Să nu locuiești într-un loc unde vezi pe cineva care are gelozie împotriva ta, căci altfel nu te pricopsești”.
În general, putem să susținem că atunci când avem în noi harul lui Dumnezeu, când ne aflăm într-o bună stare sprituală, atunci nu ne vatămă săgețile celui invidios și nu pățim nici un rău. Dar când nu avem forță sufletească și suntem ușor clătinați atunci este necesar cu dragoste și pentru dragoste să întrerupeți prietenia și relația socială cu invidiosul. Acest lucru desigur nu înseamnă deloc că vom înceta să ne rugăm pentru el și să ne intereseze. Simplu îl ajutăm să nu ajungă să facă un rău mai mare. Patima invidiei este mare. Invidia provoacă, cum a fost expus anterior, mari rele omului. Mai mult, indică existența multor patimi în noi și chiar naște alte patimi. Cum spune Sfântul Grigorie Teologul, invidia este cel mai nedrept și cel mai drept păcat. Este nedrept pentru că atacă pe cei nevinovați și drept pentru că atacă și pe cei care o posedă și pe cei culpabili. De aceea trebuie strădanie să scăpăm de această foarte rea patimă.
Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă: „Să fugim, fraților, de boală, dascăl de teomahie, maică a uciderii de bărbați, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte absurdă”. „Să fugim de un rău insuportabil. Este învățătură șarpelui, descoperire a demonilor, însămânțare a dușmanului, arvună a iadului, piedică a evlaviei, cale spre gheenă, pierderea împărăției”.
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998