Sfântul Ioan Damaschin definește Dumnezeiasca Pronie («θεία Πρόνοια») astfel: „Pronia este grija pe care o are Dumnezeu de existențe. Și iarăși: Pronia este voința lui Dumnezeu, în virtutea căreia toate existențele primesc conducerea potrivită.”
Astfel, Pronia Dumnezeiască este grija lui Dumnezeu pentru toată zidirea, voința lui Dumnezeu ca toate să existe. Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, Dumnezeu este Creatorul a toate făpturile, dar și Proniatorul. „A voit să facă pe toate și s-a făcut; voia ca lumea să se mențină și se menține și se fac toate câte vrea.” De asemenea, cele ale Dumnezeieștii Pronii nu depind de noi, „căci cele care sunt în puterea noastră nu sunt de domeniul Proniei, ci al liberului nostru arbitru”.
Sfinții Părinți stăruie asupra existenței și însemnătății Proniei nezidite a lui Dumnezeu. Două sunt principalele învățături despre legătura lui Dumnezeu cu lumea. Una este zidirea lumii din nimic, iar cealaltă, chivernisirea lumii fără mijloace zidite, prin intervenția personală, directă, a lui Dumnezeu. Este cunoscut faptul că acestea sunt două puncte centrale în care creștinismul se deosebește de teoriile filosofice. Sfinții Părinți au văzut o legătură între cele două dogme, care nu pot fi concepute una în lipsa celeilalte.
Așa cum zidirea lumii din nimic are o mare însemnătate, tot astfel și intervenția personală a lui Dumnezeu în ocârmuirea ei. Dumnezeu nu a creat lumea pentru ca mai apoi s-o părăsească, nici nu a pus la zidirea lumii legi naturale, ci El Însuși, personal, o chivernisește. Iar repetarea anumitor evenimente nu se datorează legilor naturale, ci credinței în Pronia lui Dumnezeu.
De aceea și săvârșirea minunilor nu reprezintă suprimarea așa-numitelor legi naturale, căci atunci ar însemna că Dumnezeu Se anulează pe Sine, ci mărturie și vădire a faptului că în clipa aceea Dumnezeu astfel voiește să lucreze. Iar energia-lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu este nezidită. Tocmai în virtutea acestui fapt învățăm că Dumnezeu Însuși ocârmuiește lumea.
În orice caz, după cum spune Sfântul Isaac Sirul, „multă purtare de grijă are Dumnezeu pentru om și nu e om care să nu se afle sub purtarea Lui de grijă”.
Mitropolit Hierotheos Vlachos
Știința medicinei duhovnicești. Practica psihoterapiei ortodoxe, Editura Sophia, București, 2017, p. 365-366