Este nevoie să-l ajutăm pe om să nu creadă că „diavolii acum îi țin închiși pe oameni…”. Eu m-am rugat mult și-am zis „Doamne, cum e cu diavolii ăștia care ne țin în robie? Tu nu ne-ai eliberat deja?”… Și am primit răspunsul printr-o pildă din Pateric, care zice: „Un Bătrân vede un diavol trăgând un creștin cu un lanț, târându-l după el… Și zice Bătrânul: «Nenorocitule, ăsta este chipul lui Dumnezeu și e botezat, cum îți permiți să-l ții legat?…». Dar diavolul îi răspunde: «Părinte, ești orb?! Nu vezi că nu-i legat? El se ține de lanț, eu doar îl trag!»”.
Omul are nevoie să înțeleagă că robia lui e liberă! Mântuitorul ne-a dezlegat de puterea vrăjmașului, dar noi nu ne putem rupe de această robie a vrăjmașului pentru că, da, știm că plata păcatului este moartea, dar chenzina e plăcerea. Diavolul ne oferă o chenzină de plăcere și moartea vine de-abia la lichidare.
Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 25-26