Egumena Epistemia (Goncearenco), stareță a Sfintei Mănăstiri Suruceni, pune cu succes în practică modelul trăirii monahale, exprimat prin ascultare și asceză, împletit cu implicarea dinamică în activități socio-spirituale, a căror menire este să aducă tinerii mai aproape de Biserică și nu doar să îi aducă, ci să îi facă să și înțeleagă menirea instituției divino-umane în viețile lor.
Cu prilejul lansării site-ului Mănăstirii „Sf. Gheorghe” www.manastireasuruceni.md din Suruceni, Ialoveni, am rugat-o pe maica-stareță să ne ofere un interviu, al cărui conținut vă invităm să îl citiți mai jos.
– Preacuvioasă maică Epistemia, toți cei care și-au dedicat viața slujirii Mântuitorului Hristos, au străbătut un drum până la acest moment de cotitură, care a fost drumul Dumneavoastră?
– Haideți să pornim de la faptul că drumul către Hristos este cât o viață pământească și de aceea nu am cum să afirm că drumeția s-a încheiat și am ajuns la mult râvnita destinație. Într-adevăr, am poposit la o răscruce, la care mi-am tras sufletul, am reflectat și mi-am dat seama că trebuie să îmi schimb direcția către rugăciune și liniștea mănăstirii. Vreau să cred că din acest moment a și pornit adevăratul periplu, despre a cărui finalitate, la ceasul potrivit se va judeca în Cer.
Consider că drumul meu spre Biserică a fost bătătorit încă de când eram mică, de către bunicii și părinții mei, care, în pofida tuturor impedimentelor impuse de regimul de atunci, cu mult curaj și hotărâre mi-a deprins frica de Dumnezeu și dragostea de cele sfinte, chiar dacă era nevoie să meargă cu mine și cu cei opt frați, doisprezece kilometri, până la biserica din satul Bujor, raionul Hâncești, pentru că sfântul lăcaș din satul natal – Șișcani, din Nisporeni, a fost închis pentru mult timp.
Au trecut anii, m-am format ca filolog, după care am muncit în calitate de profesoară de limba și literatura română la școlile din Malcoci și Ialoveni, am fost inspectoare a Direcției de Învățământ Ialoveni, mai apoi am fost numită responsabilă pentru învățământul gimnazial și liceal în cadrul Ministerului Învățământului.
Pe lângă funcția pe care o aveam la Minister, eram prin cumul la Casa pentru copii orfani „Preafericitul Iosif”, aflată sub oblăduirea Mănăstirii Hâncu. Atunci, la îndemnul Prea Sfințitului Episcop Petru, în anul 1995, am primit tunderea în monahism la Mănăstirea „Sf. Cuv. Parascheva”, iar în anul 2000, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, am fost numit stareță la Mănăstirea Suruceni.
– Care au fost primele activități pe care le-ați inițiat în calitate de stareță?
– Cu ajutorul Domnului și cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, dimpreună cu obștea și cu ajutorul oamenilor de bună credință, am inițiat ample lucrări de renovare și amenajare a așezământului monahal, printre care: reparația clopotniței și instalarea a șase clopote, reconstrucția blocului de chilii, reamenajarea cimitirului mănăstiresc, aducerea părticelelor din moaștele Sfinților Epictet și Astion – cele mai vechi sfințenii din spațiul nostru istoric, a fost pictat iconostasul pentru biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” și multe altele.
La moment avem încă multe planuri pentru amenajarea mănăstirii și nădăjduim că Bunul Dumnezeu ne va ajuta să le ducem pe toate la bun sfârșit.
– Preacuvioşia Voastră, recent mănăstirea Suruceni a fost vizitată de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir, ce ați discutat cu Întâistătătorul cu prilejul acestei întrevederi?
– Vizita Înalt Prea Sfinției Sale a fost un eveniment mult așteptat de către mine personal precum și de întreaga obște, pentru că am avut ocazia să îi prezentăm Chiriarhului rezultatele muncii noastre comune și să cerem sfatul și binecuvântarea Sa pentru munca ulterioară. Am făcut un raport minuțios referitor la funcționarea Seminarului Teologic Liceal de fete „Regina Maria” de pe lângă Mănăstirea Suruceni, iar Vlădica a avut posibilitatea să se convingă personal de râvna elevelor noastre și de competența profesorilor care predau aici.
Cuvântul de încurajare al Mitropolitului, precum și sfaturile părintești pe care ni le-a dat, ne motivează să muncim și mai departe cu nădejde pentru binele și mărirea Bisericii Ortodoxe din Moldova.
– Apropo de Seminarul „Regina Maria” ce înseamnă această instituție de învățământ pentru mănăstire și cum este văzută de cei care îi trec pragul?
– Îndrăznesc să spun că Seminarul Teologic Liceal de fete este una dintre cărțile noastre de vizită, iar noi depunem toate eforturile ca elevele să aibă parte de confortul și asistența-moral spirituală care să le permită să se concentreze la studii și la creșterea duhovnicească. Succesul absolventelor noastre, precum și bunul nume pe care ni-l promovează acolo unde își desfășoară activitățile după încheierea studiilor, sunt un indicator foarte bun, după care ne ghidăm activitățile didactice.
– Cât de mult înseamnă pentru Dumneavoastră lucrul cu tinerii în domeniul promovării principiilor Ortodoxe de viață?
– Sunt ferm convinsă că Biserica trebuie să continue dialogul cu tinerii în aceiași direcție și cu aceeași energie, or o tânără generație sănătoasă din punct de vedere duhovnicesc este chezășia viitorului nostru ca neam Ortodox, care va ști să își păstreze identitatea nealterată, indiferent de provocările și presiunile timpurilor. Urmăresc cu atenție ce se întâmplă în societatea noastră la momentul actual, văd pericolele sociale la care sunt supuși tinerii și sunt tot mai convinsă de faptul că Biserica trebuie să își concentreze toate forțele pentru a nu permite coruperea morală a celor care ne vor asigura viitorul.
– Preacuvioasă maică-stareță, data de 17 noiembrie este una deosebită pentru Preacuvioșia Voastră, pentru că în această zi Biserica Ortodoxă o celebrează pe Sf. Epistemia, prilej cu care Vă aducem sincerele noastre felicitări și urări de bine și cu această ocazie vrem să aflăm care sunt planurile Dumneavoastră de viitor.
– Vă mulțumesc pentru urare. Dacă e să vorbim despre planuri de viitor, îmi pun toată nădejdea în mila Domnului, care le va chivernisi pe toate după înțelepciunea Sa, ajutându-mă să fiu de folos Bisericii noastre, neamului și acestei Sfinte Mănăstiri a cărei stareță am onoarea să fiu. Totodată sper că și mai departe ne vom bucura de suportul Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, a confraților slujitori și a tuturor binecredincioșilor creștini ai țării, pentru ca toți împreună să muncim întru slava Domnului nostru Iisus Hristos.