Vă invităm să vizionați o conferință susținută de Starețul Efrem de la Mănăstirea Vatopedi, în Volos, Grecia. Mesajul principal este că monahii deși departe de lume sunt alături de ea în toate căderile ei, iar mănăstirile sunt cuiburi de sfințenie, izvoare ale Harului pentru întreaga lume
„Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul.” (Rom. 13, 8)
Monahismul (din termenul grec: μοναχος— care înseamnă persoană singură/însingurată) este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Iisus Hristos.
Scopul monahismului este îndumnezeirea omului (în greacă, theosis), lucrare la care sunt chemați toți creștinii. Căutarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice altceva este o idee care apare peste tot în scrierile ortodoxe, ca de exemplu în Filocalia, o carte care cuprinde scrieri ale monahilor.
Arhim. Efrem Vatopedinul este Egumenul Sfintei și Marii Mănăstiri Vatopedi din Muntele Athos.
Părintele Iosif Vatopedinul este unul dintre cei mai credincioși ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul, un mare părinte purtător de har al veacului nostru. Părintele Iosif Vatopedinul și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, în curtea căreia este și înmormântat.
Istoria mănăstirii începe la mijlocul secolului al XVI-lea, când în satul Diveevo a venit o aristocrată bogată, Agatha Semenovna Melgunova, ea devenind ctitorul mănăstirii de maici de la Diveevo. Atunci când a devenit călugăriţă, aceasta a primit numele de Alexandra. În anul 1767 a început construcţia la biserica din piatră închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan.
După 11 ani de nevoinţă şi de jertfire pentru aproapele la Coliba „Cinstitei Cruci”, în anul 1979 Cuviosul Paisie s-a hotărât să se mute, dintr-un motiv duhovnicesc, la o altă chilie.
La 27 februarie, ziua în care i s-a arătat Sfânta Eufimia, la îndemnul bătrânului Ioachim, a aflat Coliba Panaguda, care până atunci fusese casa în care stătea cel responsabil cu vița de vie a Sfintei Mănăstiri Kutlumuş. Aceasta a considerat-o ca pe o binecuvântare a Sfintei Eufimia şi, plin de recunoştinţă, i-a mulţumit pentru purtarea ei de grijă. Părinţii mănăstirii au primit cererea Cuviosului cu multă bucurie.
Despre viaţa în cuplu (Pr. Constantin Necula)
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC
Cel ce se mândreşte cu darurile naturale, adică cu mintea ascuţită, cu uşurinţa priceperii, cu iuţeala judecăţii şi cu alte capacităţi căpătate fără muncă, acela nu va primi niciodată bunătăţile supranaturale. Căci cel ce este necredincios în cele puţine va fi necredincios şi plin de slavă deşartă şi în cele multe. (Sf. Ioan Scărarul)
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia)
“Cei mai mulţi dintre cei cinstiţi pun mare preţ pentru un post de mâncare… dar asta nu-i destul. … Adevăratul post este sufletesc: reţinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, a nu mai vorbi de rău – un lucru atât de grav şi care se face atât de uşor. Am îndrăznit să afirm că cei mai mulţi în iad sunt cei care vorbesc de rău… Biserica îi încadrează la UCIDERE MORALĂ. A desfiinţat un om pe care Hristos l-a restaurat prin sânge…
Înalt Preasfințitul Ierotheos Vlachos s-a născut în Ioannina în 1945 și a studiat la Facultatea de Teologie din Tesalonic, remarcându-se ca student eminent, ucenic al reputatului patrolog Panaghiotis Xristou. A preferat viața monahală carierei academice, care îi era foarte la îndemână. În 1971 a fost hirotonit diacon, iar în 1972, preot, și a slujit în cadrul mitropoliilor Edesei, Peli și Almopia, Thiva și Levadia și în Arhiepiscopia Atenei ca predicator și îndrumător al tinerilor. În 1995 devine Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie.
„Monahul”, un documentar rusesc nou (2017) despre Sfantul Siluan Athonitul. Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .
„Când credem în Dumnezeu şi ne punem nădejdea în părinteasca Lui grijă şi pronie, noi nu ne mai gândim la noi; în schimb noi ştim că Dumnezeu este conştient de nevoile noastre şi se îngrijeşte de problemele noastre, de la cea mai simplă la cea mai complicată. Singurul lucru pe care trebuie să-l vrem este să permitem iubirii lui Dumnezeu şi dumnezeirii să lucreze în noi. Când avem o asemenea credinţă şi o stare sufletească tainică suntem capabili să vedem minunile lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Însuşi, care este mereu aproape de noi în toate împrejurările.
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară, auzi-mă, Doamne!