Sfinții părinți ne învață

Ascultaţi cu teamă fii ai lui Dumnezeu!

Ce spui acum, atletule mai atlet decât atleţii, vecin cu răutatea? Unde sunt plimbările tale cele cuvioase? Unde este educaţia ta extraordinară? Unde este efortul înţelepciunii? Unde este cuviinţa comportamentului tău? Unde sunt bunele tale maniere? Unde sunt desele tale culcări pe jos de dragul filosofiei? Unde [îţi] este priceperea? Unde iubirea de Dumnezeu? Unde iubirea ta pentru Hristos? Ci ai ajuns departe de acestea de când convieţuieşti cu fiara cea rea, dar mai degrabă după ce te-ai aruncat în tartarul pierzaniei. Căci cine te-a silit să intri în atelierul fărădelegii?

Continuare …

Sfântul Vasile cel Mare – Dascăl al vieții monahale

Capadocia, provincie a Asiei Mici, odinioară parte din Imperiul Bizantin, astăzi inclusă în statul modern Turcia, a dat Bisericii oameni remarcabili prin formaţia lor duhovnicească şi intelectuală. Specialiştii patrologi au identificat în calendarul bisericesc peste 50 de sfinţi originari din această provincie, între care Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa sunt nume consacrate în istoria Bisericii prin opera lor teologică, pastorală şi apologetic-misionară lăsată posterităţii.

Continuare …

Fiecare creştin este părtaş al Duhului

Mângâindu-i pe ucenicii Săi, Domnul spune că pentru ei este mai bine ca El să suie la Cer, căci odată suit le va trimite în locul Său pe Mângâietorul – Duhul Sfânt. S-a pogorât Duhul Sfânt și rămâne în Biserică, săvârşind lucrarea lui Hristos în fiecare credincios. Fiecare creştin este părtaş al Duhului. Acest lucru este atât de trebuincios, că acela care nu are Duhul nu este al lui Hristos.

Continuare …

Cine este mişel şi iubitor de sine nu are pute­re dumnezeiască înlăuntrul său

Astăzi, pentru ca omul să poată înfrunta greutăţile ce le întâmpină, trebuie să aibă înlăuntrul său pe Hristos, de la Care să ia mângâiere dumnezeiască, pentru a avea o oarecare lepădare de sine. Altfel, într-o clipă grea ce va face?
Am citit undeva că Abdul-Paşa a luat cinci sute de tineri din Sfântul Munte.

Continuare …

Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor

Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor. Pentru că, într-adevăr, ca rădăcină face să răsară nenumărate mlădiţe ale virtuţii, ca izvor scoate multă apă şi ca o mamă strânge în braţele ei pe cei care aleargă la ea. Acest lucru cunoscându-l şi fericitul Pavel, a numit iubirea rod al Sfântului Duh.
Să-l ascultăm pe Pavel, care zice: „Roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5, 22).

Continuare …

Nu sta pe gânduri ci doar dă-I Domnului inima ta

Sfântul Ştefan grăieşte: „Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini… Ce casă îmi veţi zidi Mie, zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?”. Numai templul nezidit de mână al inimii îl poate încăpea pe Dumnezeu, precum a grăit Domnul: „De Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi; şi vom veni la el, şi locaş la el vom face” (Ioan 14, 23).

Continuare …

Orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui!

Continuare …

Întoarce-ţi sufletul de la iubirile josnice şi îndreaptă orice dragoste spre frumuseţea lui Hristos

Întoarce-ţi, aşadar, sufletul, de la iubirile josnice şi îndreaptă orice dragoste spre frumuseţea lui Hristos, ca astfel, razele strălucirii Lui să-ţi lumineze inima şi orice urmă de întuneric să fugă de la tine. Fiule, trebuie să iubeşti acea frumuseţe care aduce bucuria duhovnicească în suflete. Trebuie să îmbrăţişăm sub toate aspectele acea frumuseţe care ne aduce mulţumire, seninătatea şi liniştea.Să evităm frumuseţile vătămătoare, ca nu cumva ele să ne osândească la tot felul de rele. Căci mult au naufragiat de la calea adevărului spre admirarea feţelor femeieşti şi cei mai mulţi, atraşi de podoabele lor, au suferit ruina sufletelor şi, de pe vârful desăvârşirii, au alunecat în adâncul infernului. Deci, fiule, păzeşte-ţi privirile care duc pe mulţi la pieire (…).

Continuare …

Diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului

Diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și cu deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșita nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nefolositoare, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt. Și, simplu grăind, cu materia pe care o află în fiecare suflet, cu aceea îl atacă.

Continuare …

Din gândurile rele se nasc faptele cele rele

Starea firească a seminției lui Adam cuprinde în sine nu numai plângere, ci și deznădăjduire; nu numai tânguire, ci și împietrire; nu numai jale, ci și pierzare. Cugetă omul cu osârdie cele rele (Facerea 6, 5): de aici urmează numaidecât un potop întreg de rele, ce se revarsă din cugetări asupra tuturor faptelor lui, îi înghite toate puterile și – chiar în privința celor dinafară – nu aduce decât pustiire.

Continuare …

“Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”

În această luptă mulţi fraţi de-ai noştri zac la pământ, acoperiţi de răni, plini de sânge şi nu-i nimeni care să-i îngrijească: nici mirean, nici preot, nimeni; n-au alături de ei nici ajutător, nici prieten, nici frate; că toţi ne gândim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii.

Astăzi cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii şi nu iubesc osteneala

Astăzi cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii şi nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal şi multul confort. Lipseşte mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră izbândă atunci când reuşesc ceva fără osteneală, când se aranjează materialiceşte, şi nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, de ar fi înfruntat lucrurile duhovniceşte, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoință.

Continuare …

Necazurile îndurate fără de voie sunt iconomisite de iubirea de oameni a lui Dumnezeu

Cu cât cineva se va lipsi de bunăvoie de bunătăţile acestei lumi, cu atât mila lui Dumnezeu îl va urma, iar iubirea Lui îl va ocroti. Însă toţi cei care au o voinţă slabă şi, pentru aceasta, nu se pot nevoi pentru dobândirea vieţii veşnice, Dumnezeu povăţuieşte sufletele lor spre virtute prin necazurile cele fără de voie. Căci şi acel sărac Lazăr nu era lipsit de bunătăţile acestei lumi de bunăvoie.

Continuare …

Aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El

Frați și părinți, pentru ce trebuie să semene cultivatorul, decât negreșit ca să secere? Și pentru ce se ostenește neguțătorul, decât negreșit ca să câștige? Tot așa, și cel ce împarte cuvântul învățăturii ce altceva nădăjduiește de la osteneală, decât fără doar și poate sporirea și îmbunătățirea celor ce ascultă? Dar în cazul vostru nu știu cum lucrează păcatele mele, că nelucrător este cuvântul și, deși semănăm multe și ne ostenim, nu strângem, ca să zicem așa, nimic. Căci spunem și învățăm, și îndemnăm, și intră puterea cuvintelor în auzul vostru numai în ceasul în care se ține cuvântul și apoi, îndată uitându-l, rămâneți în greșelile voastre.

Continuare …

Precum este peştele fără apă, aşa este şi monahul în afara mănăstirii

Când Stareţul Varsanufie a primit dispoziţie să facă o listă cu cărţile ce pot fi citite de monahii schitului, alcătuind această listă, a spus la un moment dat: „Iartă-mă, sfinţite părinte, că încercuiesc cartea ta, fiindcă nu vreau ca aceia care şi-au găsit adăpost în mănăstirile ruseşti să dorească în chip nesăbuit să plece la Athos; este însă o carte bună”. (E vorba de „Scrisorile unui călugăr athonit”.)

Continuare …