Sfinții părinți ne învață

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Suferința ca asumare a crucii

Iată o scurtă explicație generală a semnificației crucii:
Domnul a plinit mântuirea noastră prin moartea Sa pe Cruce;

Pe Cruce, El a rupt zapisul păcatelor noastre;
Prin Cruce, ne-a împăcat cu Dumnezeu și cu Tatăl;
Prin Cruce, a pogorât peste noi darurile harului și toate binecuvântările Cerului.
Așa este crucea Domnului prin ea însăși.

Fiecare dintre noi se face părtaș puterii ei mântuitoare numai prin propria sa cruce. Crucea persoanală a fiecăruia, când se unește cu Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere și orice dar desăvârșit.

Continuare …

Despre lupta cu oboseala, cu lenevirea sufletului si cu slăbirea voinţei. Cum să încălzim sufletul răcit

Iată ce se întâmplă cu mine: câteva zile dispoziţia sufletească este mai bună, vin mai des în fire şi mă rog chiar şi la muncă, după care vine iarăşi o oboseală şi o lenevire, voinţa slăbeşte, nici nu mai am dorinţa de a mă îndeletnici cu cele duhovniceşti; pe urmă starea asta trece din nou şi apare o dorinţă, măcar firavă, de a mă ruga”.

Continuare …

Umblați în dragostea lui Dumnezeu!

Să ne apropiem, așadar, strigând Celui ce ne-a făcut din lut: „Întoarce-Te, Doamne, din Cer, și milostivește-te spre noi, că noi suntem lut și Tu ești Cel ce ne-ai plăsmuit pe noi”.
Luați jugul bunătății, purtați povara cea ușoară, cea liniștitoare și plină de blândețe și odihna sufletelor. Căci este oglinda curată a slavei Atotțiitorului, Care ne preschimbă pe noi în chip al nestricăciunii, în duhul nestricăcios.

Continuare …

Minuni ale Sfântului Paisie istorisite de Stareţul Efrem Vatopedinul

Cred că unii dintre dumneavoastră aţi citit viaţa Sfântului Paisie. Ce vi s-a părut că este specific acestui om? Jertfa pentru aproapele său. Se făcea „ardere de tot” pentru celălalt. Îmi amintesc că odată când l-am întâlnit, mi-a spus: „Copilul meu, mi se întâmplă ceva care, dacă aş spune-o lumii, m-ar considera nebun. Dar ce să fac? Până prin 1974 aveam o aşa dragoste pentru Dumnezeu, încât, atunci când aceasta se manifesta înlăuntrul meu, chiar dacă mergeam pe drum, cădeam la pământ ca într-o stare de leşin, din pricina dragostei pentru Dumnezeu. Şi trecea destulă vreme, iar eu rămâneam acolo liniştit şi mă rugam. Mai apoi, îmi trecea.

Continuare …

Să nu îngăduim grijilor să stea niciun minut în mintea noastră atunci când ne rugăm

Grijile vieţii ne sufocă până într-atât, încât n-avem timp nici să ne rugăm. Aceasta este izbânda vrăjmaşului. Casa, îmbrăcămintea, mâncarea şi multe alte lucruri sunt absolut necesare pentru buna vieţuire a omului. Deci trebuie să ne îngrijim pentru dobândirea lor. Aceasta nu este păcat. Aşa a voit Dumnezeu să rânduiască viaţa noastră. Diavolul, lucrătorul tuturor răutăţilor însă se osteneşte neîncetat să preschimbe orice bine în rău şi distruge grija binecuvântată, măsurată şi sănătoasă, într-una iraţională, continuă şi obsesivă, care întunecă mintea şi strâmtorează inima.

Continuare …

Trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale

Dacă ai prieteni, fugi de întâlnirile dese cu ei, căci numai întâlnindu-te rar cu dânşii le vei fi de folos. Iar dacă vezi că îţi vine prin ei vreo vătămare, cu niciun chip nu te mai apropia de dânşii. Trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi şi de întâlnirile cu bărbaţii răi şi războinici, şi cu niciunul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimica să te lapezi.

Continuare …

Gheron Iosif: Siliţi-vă, păstraţi tăcerea, rugaţi-vă, faceţi ascultare, smeriţi-vă pentru a afla binele

Noi, copilul meu, am văzut tot ceea ce ne scrii tu, am trecut prin ele o dată, de două ori, de multe ori.
Am scris şi o carte despre aceste rătăciri că, dacă cineva va păţi astfel de lucruri, să nu cadă în deznădejde. Dar nu să rămâi nelucrător, aşa cum faci tu acum. Este nevoie de multă silinţa, de luptă, de smerenie fără de margini şi de ascultare desăvârşită. Nu sta, ci strigă:” Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia şi nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuşi ispita să dea naştere gândului în mintea ta, tu să-l zădărniceşti cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Continuare …

Sârguieşte-te spre cititul cărţilor sfinte care întraripează sufletul, întru agonisirea cugetării smerite

Piotr, copile…  Poate lacrimi de întristare au curs niţel pe obrajii voştri, copiii mei. O, Piotr, Piotr, află că îmi lipseşte câte o poezioară de la tine. Te simt puţin cam trist, spune şi Bunelului tău dacă ai ceva probleme duhovniceşti, pentru a mă ruga şi eu mai cu sârg pentru aceasta. Piotr, toamna şi iarna sunt două anotimpuri de adunare în sine şi de mare bucurie duhovnicească. Piotr, nu lăsa ca ceaţa şi ploile, frigul şi zloata să acopere Soarele cel gândit, pe Hristos, Cel Ce luminează din adâncul inimilor noastre.

Continuare …

Despre bunele însuşiri ale duhovnicului

Mai întâi, aşadar, tu, Părinte, care vrei să te faci duhovnic, trebuie să ai o virtute şi o sfinţenie deosebită şi mai presus de a celorlalţi oameni, încă, şi decât a preoţilor cu care împreună vieţuieşti, dintre care vei fi ales. Şi patimile tale să le ai vindecate şi biruite şi să ai o sfinţenie deosebită de a celorlalţi. Fiindcă tu, care vei fi rânduit duhovnic, trebuie să petreci o viaţă duhovnicească, călăuzit de darul şi socotinţa Sfântului Duh, dacă vrei să ai nume adevărat de duhovnic şi să răspunzi cerinţei.

Continuare …

Dumnezeu nu caută la mulţimea nevoinţelor noastre

Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător… şi destoinic să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. 4, 12).
Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care… va vădi sfaturile inimilor” (I Cor. 4, 5).
Şi Domnul… va răsplăti omului după lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor” (Sirah 35, 22).
Judecata lui Dumnezeu caută nu spre fapte, ci spre intenţia cu care acestea se săvârşesc” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
Dumnezeu priveşte la inima omului şi judecă după El cunoaşte neputinţa omului şi dă celui vrednic ” (Sfântul Varsanufie cel Mare).

Continuare …

Nu te ridica la înalta părere de sine

Nu trâmbiţa înaintea ta”, a poruncit Domnul (Matei 6, 2), şi, totuşi, aproape toţi trâmbiţează sau, mai bine zis, aproape la toţi se trâmbiţează. Cineva se apropie de inimă, pune lângă ea gura sa şi trâmbiţează, iar omul ascultă şi este încântat. Măcar de ne-ar potoli gândul că sunetul acestei trâmbiţe, chiar dacă, să zicem, este a noastră, totuşi el este produs de o putere străină nouă! Iar asta nici măcar nu ne trece prin minte; dimpotrivă, lauda ni se pare atât de dreaptă, încât a te pune de-a curmezişul ei este oarecum nepotrivit.

Continuare …

Doar iubindu-i pe toţi putem fi numiţi fii ai lui Dumnezeu

Prin boli şi prin lucruri dureroase în general, Dumnezeu îşi revarsă darurile asupra noastră ca un Părinte, deoarece El caută mijloace de a ne împărtăşi sfinţenia Sa: Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi (Evrei 12, 7-8). Oh, ori de câte ori suferim, atunci este evident faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi cine n-ar dori să fie fiu al lui Dumnezeu? Aşadar, dacă vrei să fii adevărat fiu al lui Dumnezeu, îndură necazurile şi încercările trimise de Dumnezeu cu mulţumire, credinţă şi nădejde.

Continuare …

Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, dar pentru cei mântuiţi este puterea lui Dumnezeu (I Cor. 1,18)

Crucea lui Hristos a fost scară a suirii din iad în rai pentru cei care au trăit înainte de Domnul Iisus Hristos. Pentru noi, ea este scară a suirii la cer îndată după desfacerea sufletului de trup, însă pe ea se suie doar cei ce s-au obişnuit să umble sub cruce în viaţa de acum.

Continuare …

Nesimţirea inimii şi răceala sufletească

Nu rareori se întâmplă ca oamenii care merg pe calea bunei vieţuiri creştineşti, brusc şi, după cât se pare, fără nici un motiv, să înceapă să simtă în ei o paralizie a tuturor puterilor sufleteşti, în urma căreia le apare răceala faţă de toate nevoinţele duhovniceşti de până atunci. Celor ce se întreabă cum şi de ce se întâmplă acest lucru şi cum să lupte cu el, preasfinţitul zăvorât le scrie:

Continuare …

Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul Domnului, cel dintâi model de viaţă călugărească

.Aşa îl şi socoteau primii asceţi creştini şi se îmbărbătau în chip deosebit cu pilda lui în ostenelile sihăstreşti. De la el învăţau însingurarea, fiindcă el din copilărie a petrecut în pustie. De la el învăţau postirea, pentru că el se hrănea cu plantele peste care dădea întâmplător în pustie. De la el învăţau simplitatea în îmbrăcăminte, pentru că haina lui era din peri de cămilă şi era încins cu cingătoare din piele. De la el învăţau necăsătorirea, lepădarea de sine, smerenia, devotamentul faţă de Dumnezeu, necruţarea propriei vieţi, spre mântuirea proprie şi a altora – virtuţile ale căror trăsături sunt atât de vădite în viaţa lui.

Continuare …

Mare piedecă le este dragostea de lucruri materiale, celor ce se silesc spre virtute

Adeseori această dragoste aduce pierzare şi sufletului şi trupului. Căci ce a pierdut pe Nabot din Izrael? Nu i s-a făcut via pismuită, pricină de moarte, stârnind pisma vecinului Ahab împotriva sa? Şi ce a făcut pe cele două jumătăţi de seminţii să rămână afară de pământul făgăduinţii? Oare nu mulţimea vitelor? Ce a despărţit pe Lot de Avraam? Nu mulţimea turmelor de păşunat, care isca certuri necontenite între păstori, până ce i-a învrăjbit cu totul unul cu altul?

Continuare …

Simptomele mândriei şi dezvoltarea ei

Păcatul mândriei are în dezvoltarea sa câteva stadii, și începe cu slava deșartă.
Simptomele slavei deșarte: setea de laude, nesuferirea mustrărilor, moralei și reproșurilor, purtarea bănuitoare și ranchiunoasă; bănuirea altora, greutatea în a cere iertare, căutarea căilor ușoare; omul joacă permanent teatru în prezența altora cu scopul de a prezenta o aparență evlavioasă, ascunzându-și cu multă grijă patimile și neajunsurile.

Continuare …