Este mai grea duhovnicia călugărilor şi a preoţilor decât a mirenilor?
– Este mai grea duhovnicia călugărilor şi a preoţilor decât a mirenilor, fiindcă preoţii şi călugării au făgăduinţă şi răspundere mai mare. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Canoane, dar nu-şi împlinesc datoriile lor, adică greşesc cu voia şi cu ştiinta lor.
Poate fi bună sau rea. Toleranţa este bună cînd îngăduim şi iertăm slăbiciunile aproapelui, făcute din neputinţă fizică sau morală. „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9, 13).
Toleranţa este eres şi aduce osândă când ea duce la păcat. De un astfel de păcat se fac vinovaţi părinţii care-şi lasă copiii la desfrâu, spre pierzarea lor.
„Care este însemnătatea duhovnicească a familiei pe pămînt?
Familia este izvorul divin al vieţii pe pămînt, precum însuşi Dumnezeu este singurul izvor al vieţii cereşti şi pămînteşti, prin harul Duhului Sfînt care s-a dat Bisericii. Omul nu poate exista şi rodi singur, ci numai în comunitate, în familie. Familia este casa vieţii fireşti, aşa cum Biserica este casa vieţii duhovniceşti, căci pe amîndouă le-a întemeiat Dumnezeu, una pentru trup, iar cealaltă pentru suflet. Dar numai unite una cu alta, familia cu Biserica, vor putea înnoi viaţa pe pămînt, vor putea salva societatea omenească de la pierzare şi vor asigura mîntuirea sufletelor noastre.
Un frate începător a venit, după numai câteva luni de mănăstire, zicând: „Părinte, am mare ciudă pe draci. Dați-mi voie să citesc Molitfele Sfântului Vasile cel Mare!”
Părintele Cleopa i-a zis: „Tu, mă? Vai de capul tău! Ai ciudă pe diavoli? Să vezi câtă ciudă au ei pe tine! Fugi de-aici, nu cumva să faci așa ceva… Auzi, a venit deunăzi în mănăstire și vrea să blesteme pe diavoli și să citească Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Mare viteaz!”
Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, p. 205
Iată ce, fraților. Fiecare îşi pregăteşte mâncarea după gustul şi placul său. Dacă i se pare prea dulce, o mai acreşte, dacă i se pare nesărată, îi mai pune puţină sare şi verdeţuri şi o face cum îi place; şi dacă îi place lui, place la toţi. Eu aşa cred.
Tot aşa se intâmplă şi cu viaţa duhovnicească a fiecăruia. Fiecare dintre noi îşi pregăteşte mântuirea cum crede el, cum voieşte cum poate, după râvna şi harul pe care i le-a dat Dumnezeu.
Mântuitorul ne lasă Taina Spovedaniei, singura Sfântă Taină pe care a instituit-o după Înviere.
Căci, intrând în acel foișor, unde erau ascunși ucenicii de frica iudeilor, le-a zis: Pace vouă!, i-a îndemnat să nu se teamă, a suflat peste ei și a rostit cuvintele: Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora le veți ține, vor fi ținute.
Părintele Arhimandrit Ioanichie Balan – Mărturisiri duhovnicești despre Biserică, Credință, Neam și Țară.
Interviu realizat de Sorin Dumitrescu (anul 1994); Autor: Fundația Anastasia.
Cât se mai face Sfânta Liturghie pe pământ prețuiți biserica și nu stați în timp de sărbătoare sau duminica pe la porți, pe la nunți, pe la cumetrii sau afaceri.
Să stai la Sfânta Liturghie este mai de folos decât a face metanii, a citi la Psaltire sau a face altă nevoință.
Conștiința este îngerul lui Dumnezeu care păzește pe om. Când ea te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă și trebuie sa te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conștiința prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune și să nu mai greșim.
Și lui Pavel i-a dat Dumnezeu un înger rău, ca să-l lovească peste obraz, pentru a nu se înălța cu mintea. Conștiința pomenește păcatele noastre și, pomenindu-le, ne smerește. Hristos a venit pentru mântuirea păcătoșilor.
„Cartea Părintele Paisie Duhovnicul, publicată de Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, ne cheamă să înţelegem deodată cât de minunat lucrează Dumnezeu în mijlocul unui popor smerit şi credincios şi cât de mare este nevoia de a avea duhovnici adevăraţi care să ne lumineze calea dreptei credinţe”. (Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei).
O imagine asupra conţinutului lucrării ne-o facem încă din introducerea realizată de autor: „În această lucrare am introdus la început două convorbiri ziditoare de suflet, realizate cu Părintele Paisie în anii 1984 şi, respectiv 1987…