„Înainte de-a te fi urzit în pântecele maicii şi înainte
ca să fi ieşit din pântecele mamei tale,
te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc”.
(Ieremia 1, 5).
Aşa sună glasul lui Dumnezeu către tânărul profet Ieremia, Şi păcatul onaniei şi fărădelegea avortului nimicesc un om în toată realitatea lui sufletească, nemuritoare.
Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame. Din momentul în care poartă în pântece embrionul conceput, au o a doua viață. Să vorbească pruncului încă nenăscut și să-l mângâie, prin propriul lor pântece, iar fătul va simți mângâierea în chip tainic.
Odată Părintele i-a spus unui pediatru:
– Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame.
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. El este prăznuit în 6 octombrie şi în 30 iunie la Soborul Slăviţilor şi Drept-lăudaţilor Doisprezece Apostoli ai lui Hristos.
Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraş galileean şi a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa şi l-a urmat pe Mântuitorul.
Condacul 1
Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!
Mitropolitul Bartolomeu (Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 88 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.
A întrebat fratele:
– Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul. Acest sfant parinte al nostru a pătimit pentru Hristos la anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid, săvârşindu-se prin înecare în râul Buzău. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cerând moaştele sale de la Biserica din Goţia.
Căile de pătrundere şi răspândire ale creştinismului primar în Dacia sunt şi cele care au adus credinţa creştină în zona Chiojdu: calea apostilică, calea romană şi influenţa gotică.
Creşterea, adică sporirea în rugăciune se aseamănă cu o plantă ce creşte fără să ştie şi fără să înţeleagă clipa, sau momentul creşterii sale. Este asemenea unui copil ce creşte, trecând de la o vârstă la alta, fără să ştie exact când a sporit creşterea sa.
– Cunoaşte credinciosul când trece de la o treaptă a rugăciunii la alta, sau nu?
Preotul dă obişnuita binecuvîntare şi apoi se cîntă:
Hristos a înviat… (de trei ori), apoi:
Condacul 1
Apărătorul cel mare şi Doamne, biruitorul morţii celei veşnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorîrea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ţie, noi robii Tăi şi zidirea Ta.
Noaptea Învierii nu cunoaște somn. Ea e numai veghe, împlinire și așteptare. E bucuria nemărginită a biruinței Vieții asupra morții.
În noaptea Învierii Domnului Hristos, mulțime mare de credincioși s-au adunat la mănăstirea noastră, cântând: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim!”
IUBIȚI FRAȚI ȘI SURORI ÎNTRU HRISTOS,
HRISTOS A ÎNVIAT!
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII E RUGĂCIUNE, E ÎMPLINIREA AȘTEPTATĂ, E BUCURIA NEMĂRGINITĂ A BIRUINȚEI VIEȚII ASUPRA MORȚII.
RUGĂM PE HRISTOS CEL ÎNVIAT SĂ NE ÎNVREDNICEASCĂ DE ROADELE DUMNEZEIEȘTEI SALE BIRUINȚE ȘI SĂ NE ÎMPĂRTĂȘEASCĂ VIAȚA ȘI PACEA PE CARE LE-A DĂRUIT-O ȘI LE-O DĂRUIEȘTE DIN BELȘUG TUTUROR CELOR CE CRED ÎN EL ȘI ÎN CEL CE L-A TRIMIS PE EL.
LUMINA SLĂVITEI ÎNVIERI SĂ VĂ FIE SPORITĂ DE VIRTUȚI DUHNOVNICEȘTI ȘI SĂ VĂ DEVINĂ O CONTINUĂ ÎNVIERE LĂUNTRICĂ.
CU DRAGOSTE ÎN HRISTOS CEL ÎNVIAT,
EGUMENA EPISTEMIA CU OBȘTEA MONAHALĂ
18.04.2014 Mănăstirea Suruceni. Foto: Pr. Mihail Bortă.
Pe o bucată de pământ, între colinele împădurite deja, pierzi noțiunea timpului.
Mai mult, în Săptămâna Patimilor, trebuie să oferim sufletului nostru bucuria opririi timpului în loc, ne spune Preacuvioasa Maică Epistemia, stareța Mănăstirii Suruceni, cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe. În ajunul Sfintelor Sărbători Pascale, vorbim cu maica nu despre masa tradițională de Paști, ci despre cea a sufletului și despre cine suntem noi, de fapt, românii dintre Prut și Nistru.
În aceasta zi, se pomenesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi.
Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El. Biserica numește Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinților, sfințenia însãși.
18.04.2014 Mănăstirea Suruceni. Foto: Pr. Mihail Bortă.
„Și dacă Hristos n-a înviat,
Zadarnică este atunci propovăduirea noastră,
Zadarnică și credința voastră” (I Corinteni 15, 14)
Preasfinţiţi Ierarhi, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, dragi întru Hristos cel Înviat, fraţi şi surori,Creştinătatea ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte astăzi cu bucurie şi nădejde „Sărbătoarea sărbătorilor” – Învierea Domnului.