,,Voiești să prihănești? Îți voi da ție materie folositoare. Voiești să grăiești de rău? Grăiește de rău păcatele tale. Căci zice: Spune tu întâi păcatele tale ca să te îndreptezi (Isaia, 43, 26). Ai văzut grăire de rău îndreptățită, care aduce laudă și cunună? Și iarăși: Dreptul singur este pârâşul său de la întâiul cuvânt (Pilde 18, 17). Al său, nu al altuia. De te vei face pârâş și grăitor de rău al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei face al tău, te vei încununa. Și ca să cunoști ce mare și bun lucru este a-și prihăni cineva greșelile sale, auzi că dreptul singur este pârâşul său de la întâiul cuvânt. Dacă este drept, cum este pârâş? Și de este pârâş, cum este drept? Dreptul nu este vinovat pârii și grăirii de rău, dar s-a zis așa ca să știi că, dacă cineva va fi păcătos, dar se va pârî și-și va prihăni păcatele sale, se va face drept prin învinuirea sa.
Dar ce înseamnă de la întâiul cuvânt? Ia aminte cu dinadinsul. La tribunale judecata se face în două părți, fiindcă unii trag la judecată pe alții, iar alții singuri se trag; unii pârăsc, alții se pârăsc; unii sunt vinovați, iar alții nevinovați. Și în partea cea dintâi a judecății dă cuvântul celui ce pârăşte, celui ce este nevinovat. Nu aștepta pe pârâşul tău, dacă ești dintre cei vinovați. Ci mai înainte de a auzi de la acela pară, prihănește tu cele greșite de tine.”
Cuvânt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpânului, pp. 98-99