Dacă mântuirea în Hristos este singurul ţel al vieţii noastre, tot ce facem va fi rugăciune, slujire a liturghiei.
Tot ceea ce faceţi, lucrarea voastră, vă poate fi mântuitoare. De voi atârnă, de felul cum voi o săvârşiţi. Istoria este plină de monahi care au devenit mari sfinţi lucrând la bucătărie şi spălând aşternuturile. Calea mântuirii constă în a lucra fără patimă, în rugăciune.
Poate cunoaşteţi povestea acelui monah care toată viaţa a fost bucătar într-o mănăstire din Kiev. Privind focul din vatră el se vedea tot mereu în flăcările iadului. A devenit sfânt. Lucrul lui nu l-a împiedecat a fi în toată vremea cu Dumnezeu.
Nu vă pierdeţi vremea trăind fără rugăciune, fără cugetare.
Totul în viata noastră are un înţeles duhovnicesc. Să căutăm aşadar mai întâi cum putem lucra păstrându-ne inima, duhul şi cugetul în Dumnezeu.
Dumnezeu să vă dea puterea să vă păstraţi duhul, mintea şi inima în duhul lui Hristos. Atunci tot ce vi se va întâmpla va putea foarte repede să fie total preschimbat. Ceea ce era lehămesitor şi mâhnicios va dispărea, preschimbat de dorul vostru de a fi acolo unde este Hristos, Dumnezeul vostru.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014