Monahiei Eupraxia
Să fii sănătoasă, Domnul să te binecuvânteze şi să te îndrume! Să nu fii grosolană cu nimeni… poţi să îţi spui părerea, dar să nu insişti cu tărie. Cere de la Domnul înţelepciune şi stăpânire de sine. Să nu fii înţeleaptă cu mintea ta, altfel te vei face de ruşine. Apostolii şi sfinţii se lepădau de toate ale lor ca să dobândească ale lui Dumnezeu. Noi avem mintea lui Hristos, spunea Apostolul Pavel, poruncind să urmăm lui. Iar tu ai trăsătura asta: hop întruna cu ale tale! Peste tot, cu toţi, să te smereşti. Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar oamenii cu atât mai mult.
De pildă, scrii: „Îmi place D.” – dar de ce îţi place? Iţi place fiindcă are un pic de smerenie, şi asta are înrâurire asupra oamenilor, pe când asprimea, grosolănia, ţipetele, insistenţa sunt semne nu ale smereniei, ci ale trufiei vădite. Subliniez „vădite”, fiindcă există şi o trufie ascunsă, de care nu ne dăm seama imediat. Străduieşte-te să fii nebăgată în seamă peste tot, să îţi frângi inima pentru neajunsurile tale cele vădite şi cele tainice. Frângerea inimii acoperă neajunsurile din lucrarea poruncilor – de altfel, nici îndeplinirea lor nu îi place lui Dumnezeu dacă nu avem frângere de inimă. Omul poate împlini şi din trufie aproape toate poruncile, fiind totodată vrăjmaş al lui Dumnezeu.
Iartă-mă! Osteneşte-te pentru mântuirea ta! Zilele rele sunt, şi nu ştim ce va aduce ziua de mâine.
Monahiei Eupraxia
Scrii: „Mi se pare că nu credeţi nimic din ce spun.” Tu nu mă crezi pe mine, în schimb te crezi prea mult pe tine. Orice păcătos este orb. Oarbă eşti şi tu. Mai mult decât atât: când îţi vorbeşte omul despre boala ta, nu pui preţ pe ce spune. Eşti oarbă, iar când ţi se arată drumul nu crezi, ci preferi să mergi aşa cum îţi place ţie.
Care va fi sfârşitul? Este limpede şi aşa. Nu numai că va fi, ci a şi început deja. Ai nimerit deja în groapă, şi stai în ea, şi tot nu faci nimic ca să ieşi din ea şi ca să nu mai ajungi acolo. Te slăveşti în deşert şi eşti trufaşă. De aici vin toate celelalte rele. De aceea îi osândeşti pe toţi, dai vina pe toţi, iar pe tine te îndreptăţeşti, de aici vin toate păcatele şi bolile tale. Domnul te avertizează prin boli şi prin neplăceri, ca să te uiţi la tine şi să te smereşti, dar tu devii tot mai împietrită. Dezmeticeşte-te!
Ce trebuie făcut? Iată ce:
1) Împacă-te cu toţi sincer, nu doar cu limba.
2) Întotdeauna să te socoţi vinovată pentru toate ciocnirile, chiar dacă eşti nevinovată; să-ţi spui: „Pentru nedreptăţile mele dinainte primesc acum ceea ce am meritat!”
3) Încetează să te îngrijeşti peste măsură de trup şi ţine posturile nu doar în ce priveşte felul, ci şi în ce priveşte cantitatea mâncării. Trebuie să slăbeşti, nu să te îngraşi.
4) Neapărat, dimineaţa şi seara, rugăciunile rânduite şi o sută de Rugăciuni ale lui Iisus.
5) În fiecare zi, măcar o jumătate de oră, să cugeţi şi să-ţi închipui că astăzi sau cel mai târziu mâine vei muri, şi ce te aşteaptă atunci? Citeşte scrierile pe care le vei găsi cu privire la moarte.
Iar principalul este smerenia. Nu ridica vocea la nimeni. Adu-ţi aminte nestrămutatul cuvânt al Domnului: Dumnezeu celor mândri le sta împotrivă. Asta înseamnă că în nici o privinţă nu vei avea parte de reuşită – nici în viaţa lăuntrică, nici în cea exterioară. In viaţa lăuntrică vezi deja răceală, lenevire, nerodire. Acelaşi lucru va fi şi în cea exterioară: vei îndura ruşine, ocară, sărăcie, boli. Nu se va împlini nici o dorinţă şi aşteptare a ta, vei fi călcată în picioare, cu faţa în noroi, până te vei smeri. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu că te rabdă atât de îndelung, dorind întoarcerea ta, ca să te miluiască după moarte.
Mi-am amintit alte câteva condiţii:
6) Încetează să-i osândeşti pe alţii. Dacă vei vedea că cineva face rău, să nu-l osândeşti, ci să-ţi pară rău pentru el şi să te rogi pentru el în gând ca Domnul să-l ierte.
7) Încetează să mai vorbeşti în deşert, lasă-te de râsete, glume.
8) Seara să ceri iertare din toată inima pentru toate călcările de poruncă din timpul zilei, pe care le-ai săvârşit cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul.
Străduieşte-te să dobândeşti inimă înfrântă şi n-o lăsa să se răcească.
Iarăşi îl judeci pe părintele Serghie: „Iar o să mă oprească de la împărtăşanie, şi ce vrea de la mine ?” El vrea acelaşi lucru pe care-l vrem eu şi toţi cei care îţi vor binele: smereşte-te, încetează să ai o părere înaltă despre tine însuţi, nu porunci, ci cere, ascultă de el, acoperă-i neajunsurile, potrivit poruncii: Purtaţi-vă neputinţele unii altora!
Dacă nu vei asculta de mine, ci vei rămâne la fel ori te vei smeri cu făţărnicie, pe dinafară, vei vedea singură ce va fi. Există legi duhovniceşti nestrămutate, potrivit cărora vei fi supusă tuturor lucrurilor de care am scris mai sus dacă nu te vei pocăi de trufia dinainte, şi nu te vei smeri sincer, şi nu vei arăta cu fapta smerenia ta.
Eu voi fi curat înaintea lui Dumnezeu. Şi când trăiam acolo ţi-am arătat întotdeauna că te slăveşti în deşert, iar acum slava deşartă s-a transformat în trufie şi dă roade: care anume, vezi şi singură.
Dacă te vei spovedi, să nu dai vina pe nimeni şi să nu te plângi, fiindcă asta va fi din nou îndreptăţire de sine, iar spovedania ta va fi fără folos. Pe Dumnezeu nu-L poţi amăgi. Nu-l amăgi pe duhovnic şi nu te amăgi pe tine însăţi!
Să nu începi să-ţi spui că eu te arunc în deznădejde, aşa cum faceţi aproape toate! In loc să primiţi mustrarea, începeţi iar să daţi vina pe altcineva, şi prin aceasta vă lipsiţi de folos cu totul.
Să ai în vedere că toţi, afară de cei ce te linguşesc, te osândesc pentru îngâmfarea şi trufia ta – iar tu nu vrei să vezi asta.
Doresc din tot sufletul ca Domnul să te ajute să te vezi pe tine însăţi şi să faci pocăinţă cu roade vrednice.
Să nu te superi că scriu aspru! Cred că este de datoria mea să fac asta. Domnul să te înţelepţească şi să te ajute!
Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia