Pe lângă ascultare, smerenia mai are și alte semne; de exemplu, cineva se așază în sobor mai jos decât cel care îi este inferior ca poziție; la vremea rugăciunii stă în spate fără a găsi acest lucru dificil, sau va întreține cu bucurie legături cu cei săraci și nevoiași și va merge cu ei atunci când îl invită, sau își va pune veșminte răpănoase fără a-i fi rușine.
Sfântul Isaac zice: Smerenia fără trudă garantează multe păcate. Iar Ioan Starețul spune: Dacă mândria, fără alte rele, l-a făcut pe Satan să cadă din cer, smerenia, fără alte virtuți, ne urcă la cer. Atunci când omul e bolnav de mândrie, se vindecă prin cunoașterea sinelui; întrucât a fost creat la început dintr-o picătură murdară, sfârșitul îi va fi drept hrană putredă pentru viermi.
Bar Hebraeus, Cartea Porumbelului, în Filocalia Siriacă, Editura Univers Enciclopedic, 2014