Fericita Xenia din Sankt Petersburg este una din cele mai iubite sfinte ale Rusiei și ale Ortodoxiei întregi. Oriunde am pomenit numele ei, oamenii s-au luminat la față. Când pregăteam acest articol, de exemplu, a trecut pe lângă mine un părinte care, văzând icoana Sfintei pe coperta cărții cu viața ei, a exclamat: „A, Sfânta Xenia!”. Mi-a luat cartea, s-a închinat și i-a sărutat cu evlavie icoana.
Eu însumi când am mers la Sankt Petersburg am avut câteva semne minunate de la Sfânta. Acolo am fost de altfel găzduit de o familie de tineri credincioși care aveau o legătură specială cu Sfânta Xenia. Soțul mi-a spus: „Noi avem mare evlavie la Sfânta Xenia.
Uneia din fetiţele mele i-am pus numele Xenia”. Mi-a istorisit apoi cum, neavând o casă a lor și locuind cu soția și copiii într-o garsonieră împreună cu mama lui, el s-a rugat Sfintei care i-a ascultat rugăciunea pe loc. A doua zi, în mod cu totul minunat, au primit aproape în dar un apartament în centrul oraşului Sankt Petersburg, unde locuiesc și acum.
Sfânta Xenia (Grigorievna) s-a născut probabil în Sankt Petersburg, undeva în jurul anului 1731. Despre familia Sfintei nu se știu foarte multe, însă, luând în considerare educația ei aleasă și faptul că a fost căsătorită cu un colonel, putem spune că se trăgea dintr-o familie nobilă. La vârsta de 22 de ani Sfânta Xenia s-a căsătorit cu Andrei Teodorovici Petrov, colonel și cântăreț la curtea imperială. Cei doi s-au potrivit cu adevărat și s-au iubit foarte mult. Căsătoria lor a fost însă scurtă și nu a rodit niciun copil. După numai trei ani și jumătate, în 1755, în timpul epidemiei de tifos exantematic, Andrei Teodorovici s-a îmbolnăvit și a murit. Unii spun ca el și-ar fi recăpătat cunoștința pentru scurt timp, s-ar fi spovedit și s-ar fi împărtășit. Tradiția populară însă a reținut moartea lui subită fără o pregătire duhovnicească.
După o noapte de priveghere lângă trupul soțului său, Sfânta Xenia era de nerecunoscut. Îmbătrânise și încărunțise. La înmormântare a venit însa senină. Spre mirarea tuturor era îmbrăcată cu uniforma soțului său… Tuturor care îi adresau condoleanțe le răspundea ca Andrei Teodorovici nu a murit, că ea este Andrei Teodorovici și că Xenia Grigorievna este răposata. Le-a și cerut de altfel celor prezenți la cimitir să se roage pentru odihna sufletului roabei lui Dumnezeu Xenia… A doua zi Sfânta și-a împărțit toată averea săracilor, iar casa a dăruit-o unei bune prietene. A refuzat și pensia care i se cuvenea și, îmbrăcată în mantia soțului, a renunțat cu totul la această lume și la orice cinstire din partea oamenilor. Sfânta Xenia luase asupra sa canonul nebuniei pentru Hristos …
De-a lungul secolelor, ceata sfinților nebuni pentru Hristos a tot crescut. Ei nu s-au lepădat numai de mirajul acestei vieți trecătoare ci și de cinstirea pe care ar fi putut să o primească din partea oamenilor. Au răbdat foamea setea și frigul, umilința și batjocura, toate pentru Hristos, pentru a dobândi singurul lucru cu adevărat de preț: Împărăția lui Dumnezeu. Sub protecția acestei „nebunii” ei și-au putut duce viața într-o asceza desăvârșită și o profundă trăire duhovnicească, chiar în mijlocul lumii. Și au fost unii care au răzbătut dincolo de „mască”, care au înţeles scopul nebuniei lor și care s-au folosit de rugăciunea și clarviziunea sfinților încă din timpul vieții lor.
Aşa cum am spus și mai sus, Sfânta Xenia a îmbrățișat acest mod de viețuire la vârsta de 26 de ani. În fiecare zi ea hoinărea prin Storoma Petersburgului – periferia orașului și totodată cartierul săracilor. De cele mai multe ori era înconjurată de mulțime de oameni care o urmau pentru a-i asculta cuvintele. Adeseori mergea la cimitirul de pe insula Vasiliev, la mormântul soțului său. Seara ea pleca la câmp unde se închina și îngenunchea. Rămânea apoi în genunchi la rugăciune toată noaptea. Când, prin 1794, s-a început construirea bisericii din cimitirul Smolensk, ea căra în fiecare noapte o grămadă de cărămizi. Nimeni nu și-a amintit să o fi văzut-o pe Sfânta Xenia dormind. Când cineva a întrebat-o când se odihnește, Sfânta a răspuns: „Ne vom odihni sub pământ”.
Sunt nenumărate mărturiile care vorbesc despre darul înainte-vederii pe care îl avea Sfânta. De fiecare dată spusele ei păreau că nu au niciun sens, însa cine o asculta, le înțelegea mai târziu. Un exemplu a fost prevestirea morții împărătesei Elisabeta, despre care poporul nici nu știa măcar că este bolnavă. Cu o zi înainte, Sfânta alergase de dimineața până seara pe străzile orașului strigând: „Coaceți colaci! Curând toată Rusia va coace colaci!”. A prevestit apoi și uciderea prințului Ioan Antonovici. Cu timpul, toți locuitorii Storonei Petersburgului au observat că vizita Sfintei Xenia aducea binecuvântare casei lor și se străduiau să o aducă pe la ei. Copiii bolnavi se însănătoșeau pe loc dacă Sfânta îi mângâia sau îi legăna. Lumea îi dădea de pomană haine și sume mari de bani însa ea le împărţea îndată la săraci. Tot ce primea pentru ea era moneda cea mica de o copeică „cu țarul pe cal”. Dacă însa refuza milostenia cuiva, acela era modul Sfintei de a da un avertisment serios persoanei în cauză. Așa a petrecut ea vreme de 45 de ani.
Fără a se putea spune cu precizie, Sfânta Xenia s-a mutat la Domnul în jurul anului 1800, foarte probabil în 1802. Aflând vestea, întregul oraş a fost cuprins de întristare și în ziua aceea s-a rânduit post. De atunci lumea a început un pelerinaj la mormântul Sfintei, pelerinaj care continua neîntrerupt până în zilele noastre. În fiecare zi, zeci de locuitori ai Petersburgului, dar și pelerini din restul Rusiei și din întreaga lume vin să se închine la mormântul Sfintei Xenia din cimitirul Smolensk.
“Lumea Credinţei”, nr. 9 (62)