Miercurea Mare ne apropie şi mai mult de Sfintele Paşti.
Astfel, Biserica a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu care aducând în această zi, cu mare căinţă, smerenie şi cu multe lacrimi, mir de mare preţ şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă şi cel al lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă.
Vânzarea făcută de Iuda a făcut ca, mai târziu, Sfânta Tradiţie a Bisericii să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptămânii în care creştinii trebuie să postească de-a lungul întregului an.
Miercuri este pomenirea femeii celei păcătoase, care aflând că Mântuitorul se află în casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir înmiresmat, de mare preţ, ca să-l toarne pe capul lui Iisus Hristos, iar cu părul capului ei ştergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului.
„Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. /…/”
Tâlcuirea Evangheliei din Miercurea Mare