Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor.
Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească. De ce e îndemnul: “Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”, ci ni se dă şi îndemnul să ne apropiem.
Nu trebuie sa amânăm: că lasă, că altă dată, că să vedem, că ce-or zice cei din jur… Atunci, dacă avem socoteli de felul acesta, într-adevăr nu suntem vrednici să ne împărtăşim. Dar dacă ţinem la darul lui Dumnezeu şi stim că din asta primim un ajutor de la Dumnezeu, putem să ne împărtăşim, cu binecuvântarea, cu dezlegarea duhovnicului, fără nicio problemă.
Iar pregătirea pentru Împărtăşire este la fel cu pregătirea pentru moarte. Cum e pregătirea pentru moarte? Nu te pregăteşti anume pentru moarte, ci trăieşti o viaţă pe care să o binecuvânteze Dumnezeu, trăieşti o viaţă cu care să te poţi prezenta şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, şi înaintea morţii. Nu poţi să zici: “No, acuma, dacă ştiu că mâine mor, ce fac eu până mâine?” Fac ce fac până mâine şi dacă nu mor.
Extras din
Teofil Paraian, arhim. “Din ospatul credintei. Raspunsuri la intrebari ale credinciosilor”,
Editura:Mitropolia Olteniei. Craiova 2007, p.84-85