Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului este numită Săptămâna Luminată. În vechime, Botezul era săvârşit în noaptea de Paşti. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşti. Sunt persoane care afirmă că de la purtarea hainelor albe, această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată.
Dacă privim mai adânc, putem mărturisi că în această perioadă toate s-au umplut de lumina sfântă a Învierii Domnului. Să ne amintim că în noaptea Sfintelor Paşti, se sting în biserică toate luminile. Numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă. Spaţiul întunecos este chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candelă aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.
Preotul adresează chemarea „Veniţi să primiţi lumină!” tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toţi ne cheamă să facem trecerea de la întunericul morţii, la lumina vieţii veşnice. Iar această trecere este exprimată prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare. De aceea Biserica vesteşte de Sfintele Paşti: „Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pământul şi cele de sub pământ”. Iată de ce Biserica numeşte această săptămână ca fiind Săptămâna Luminată. Ea ne cheamă să purtăm în noi lumina Învierii lui Hristos…
Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată
În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri şi vineri sunt zile cu „hărţi”. Biserica ne oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea şi vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului şi Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii), avem „dezlegare la peşte”.
De la Învierea Domnului şi până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.
Începând din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Înălţarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paştilor: „Îngerul a strigat…”, iar credincioşii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat!” şi răspund: „Adevărat a înviat!”
În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea.
În această săptămână nu se fac parastase pentru cei trecuţi la cele veşnice. Amintim că începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiţi. Aceste slujbe sunt reluate după Duminica Tomii. Acest lucru nu înseamnă că ei sunt daţi uitării. Să nu pierdem din vedere că Biserica îi pomeneşte pe aceştia în cadrul oricărei Sfinte Liturghii. Chiar şi în Săptămâna Pătimirilor cei adormiţi sunt pomeniţi în cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Învierii şi la orice Sfânta Liturghie de după Sfintele Paşti.
După binecuvântarea de început de la Vecernie şi Utrenie, se cântă troparul „Hristos a înviat din morţi…” (de trei ori) şi stihurile Paştilor. În vremea rostirii stihurilor, preotul cădeşte cele patru laturi ale Sfintei Mese şi întreg Sfântul Altar.
Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Aşadar şi cântările acestei slujbe vorbesc de biruinţă Vieţii asupra morţii.
Marţi, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea şi sfărâmarea Sfântului Agneţ, sfinţit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta şi Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Amintim că în Joia Mare, în cadrul Proscomidiei, pe lângă Sfântul Agneţ, care se foloseşte la Sfânta Liturghie din ziua respectivă, se mai scoate încă un Agneţ, care se sfinţeşte împreună cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei şi fără să se binecuvânteze fiecare separat.
Al doilea Agneţ este uscat şi sfărâmat după o rânduială specială. După ce este sfărâmat, este aşezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneţ este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtăşirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.
În Vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, se obişnuieşte ca după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârşească slujba sfinţirii celei mici a apei.
Sursa: www.crestinortodox.ro