„O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase” (cf. Pilde 14, 30).
Iată, deci, de unde vine sănătatea, și de unde vine boala; sănătatea vine din fuga de păcate, pe când boala vine din practicarea acestora. Oamenii nu se gândesc la aceasta și deși trăiesc în păcat, se roagă pentru sănătate. Este ca și cum îl rog pe cineva să-mi facă casa frumoasă, iar eu îi dau foc. Sigur că sunt lucruri care se contrazic, și ne rugăm ca oamenii să înțeleagă că atâta timp cât trăiesc în păcat își sapă singuri groapa, iar rugăciunile sunt zadarnice dacă noi cerem una, și facem alta.
În general, toate bolile au ca pricină păcatul, deosebirea fiind doar că pot fi păcate proprii, sau pot fi păcate colective, și mă gândesc aici la industrializarea lumii, care pe lângă presupusul confort, a adus poluare, radiații și desigur boli noi, unele dintre ele dintre cele mai greu de diagnosticat, dar și de vindecat. Omenirea care îl neagă pe Dumnezeu merge spre autodistrugere, însă aceasta autodistrugere este un proces, care lucrează din plin încă de pe acum.
Sănătatea este acolo unde se trăiește și se mănâncă așa cum a lăsat Dumnezeu: natural, (fără adaos de la om și, Doamne-ferește, îmbunătățiri, cum ar fi organismele modificate genetic), este acolo unde se trăiește în dragoste și armonie, așa cum ne-a poruncit Dumnezeu, este acolo unde se trăiește în curăție, înfrânare și cumpătare, într-un cuvânt, este acolo unde se trăiește după poruncile lui Dumnezeu.
Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012