Dacă rugăciunea pe care doreşti să o aduci lui Dumnezeu nu este importantă şi nu are înţeles pentru tine în primul rând, atunci nu vei putea s-o înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu eşti atent la cuvintele pe care le rosteşti, dacă inima ta nu răspunde la ele, sau dacă viaţa ta nu este orientată înspre aceeaşi direcţie precum rugăciunea ta, rugăciunea nu se va îndrepta către Dumnezeu.
Aşadar, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să alegi o rugăciune pe care să o poţi rosti din tot cugetul tău, din toată inima ta şi din toată puterea ta – o rugăciune care nu trebuie să fie în mod obligatoriu un exemplu strălucit de artă liturgică, ci care trebuie să fie autentică; să nu fie una care nu poate reda ceea ce tu doreşti să exprimi. Trebuie să înţelegi această rugăciune, caracterul ei personal şi toată bogăţia sa.
De asemenea, să te închini Domnului din tot sufletul; să fie închinarea ta un gest de recunoaştere a lui Dumnezeu, de purtare iubitoare, care este adevăratul sens al milei, o faptă ce-ţi solicită mintea, inima, o faptă care corespunde stării în care tu te afli în acest moment.
Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia