Când omul pătimeşte, când este constrâns se îndreaptă spre Dumnezeu. Se apropie de Dumnezeu, prin mijlocirea preoţilor cu un duh impertinent. În acest fel Dumnezeu este inabordabil.
Trebuie să te smereşti, omule, să-ţi zdrobeşti inima, să simţi înlăuntrul tău prăbuşindu-se zidirea deasupra căreia te înalţi egoist! Să te arunci la pământ, să devii nimic, să-ţi rămână nădejdea doar în milostivul Dumnezeu! Numai astfel, Domnul te va primi, te va asculta, se va milostivi, te va milui şi-ţi va da binecuvântarea Sa, harul Său. Numai astfel vei deveni un om fericit.
Cum va fi convins omul de astăzi să-şi plece puţin capul, să-şi tempereze cutezanţă şi îndreptăţirea de sine, să nu aibă despre el părerea că este deştept, că ştie, că poate. Cum oare?
Aceasta înfumurare demonică nu apare doar în cazurile maladive. Într-o formă mai uşoară sau mai gravă, ea apare la toţi. Acesta este duhul epocii. Sunt socotite drept sănătoase obrăznicia, insolenţa, demonicul.
Să mergem la Biserică, dar să mergem cu cuviinţă. Nu doar să ne mărturisim, ci să o facem aşa cum trebuie. Nu doar să devenim amabili şi atenţi, ci să dăm importanţă la ceea ce se întâmplă în sufletul nostru. Să păşim smeriţi cu sentimentul păcătoşeniei. Demonul doar prin smerenie fuge de la om. Nu pleacă prin meşteşug, nici prin fapte. Demonul simte doar văpaia smereniei.
Demonul se demonizează, dacă putem să spunem aşa, când întâlneşte smerenia. Acest lucru îl observăm, adeseori, şi la oameni. Unul pare, la suprafaţă, omul cel mai duhovnicesc, lăsa această impresie, dar când întâlneşte un om cu adevărat smerit, nu-l suportă. Se va repezi asupra lui ca să-l sfâşie. Desigur, omul smerit nu păţeşte nimic.
[…] Cei mai mulţi vom alerga să ne spovedim. Să avem şi aceste lucruri în vedere. Să nu facem o mărturisire formală, ci o mărturisire corectă. Să nu facem doar un lucru bun, să-l facem şi bine. Să ne apropiem de Dumnezeu aşa cum se cuvine şi să cerem mila Lui. Şi Dumnezeu ne-o va da. Acesta nu Şi-a întors şi nu-Şi va întoarce, niciodată, fata Sa de la noi. Nu ne va lipsi de mila Sa.
Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adame, unde eşti? Despre pocăinţă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008