“Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduitoare şi mult-minunată, Sfântă fecioară Mare Muceniţă Varvara, eu, ticălosul scap şi către Sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, mă rog: vezi neputinţa sufletului meu şi pe acesta cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-l degrabă.
Ia aminte la glasul rugăciunii mele, nu trece cu vederea suspinul adus din ticăloasa mea inimă şi ascultă strigarea mea, ca una ce eşti singura mea scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea; pe Aceea roag-o pentru mine, ticălosul şi netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum şi în ziua morţii mele. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe mine, cel căzut sub povara păcatului, să mă ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să mă îndrepteze, ca totdeauna să am sus inima, să gândesc la cele de Sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe mine leneşul, cel ce şed în trândăvie ca într-o temniţă, degrab să mă întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să-mi dea inimă ca să doresc a mă ruga neîncetat.
Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a acoperit cu aripile Sale, ca şi mie, ruşinatului şi necuratului, să-mi zidească inima curată şi duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mel; şi mai vârtos să mă cheme şi să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în viaţă curată şi să mă întărească spre facerea faptelor bune.
Cred, Sfântă Mare Muceniţa Varvara, că la toate acestea poţi să-mi ajuţi mie, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime, ca una ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti şi ştiu, Sfântă fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinurile mele.
Pentru aceasta cad către cinstita raclă a Sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni, şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul mă închin, îndrăznind prin rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii mele; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletului şi ale trupului meu; capul tău cel plecat sabiei să dea capului meu apa curăţirii păcatului; părul tău cel rupt fără milă să mă lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gura mea a grăi în deşert şi să o deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi, cei ce văd Lumina Treimii, să vadă şi a mea bună dorire, ca şi eu să-mi întorc ochii mei, ca să nu vadă deşertăciuni, ci totdeauna să caut spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să mă scrie în Cartea vieţii şi să mă învrednicească ca totdeauna să ridic mâinile către Cel de sus şi să nu împletesc cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să-mi fie turn tare în fața vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrab alergând către Mirele ceresc, în cămara cea dumnezeiască, să mă facă şi pe mine cu picioarele mele să călătoresc către tot lucrul bun, ca legea Domnului să fie făcile picioarelor mele şi lumina cărărilor mele. Rănile tale să mă slobozească din rănile păcatelor; sângele tău, cel ce de chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletul şi trupul meu de toată spurcăciunea; moartea ta să nu-mi dea mie să mor fără de spovedanie şi fără de pocăinţă, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos intru aceasta, că tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor, de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe mine, ticălosul, mă izbăveşte, fecioară curată, Mare Muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale cele puternice învredniceşte-mă a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi să aud glasul ce va zice: “Sluga bună şi credincioasă, intra întru bucuria Domnului tău”. Amin”.