În ceasul în care vei fi în iad, în ceasul în care te vei târî pe duşumele ude şi în urlete şi ţi se vor sfâşia în două măruntaiele, în ceasul acela ţi Se va descoperi. Vei simţi o îmbrăţişare nevăzută adormindu-ţi neliniştea şi spaima. Atunci când toate cârjele egoului ţi se vor frânge precum ramurile uscate în luna lui Faur. Împotrivirea va ceda şi trupul împreună cu sufletul, pentru prima dată, se vor lăsa în braţele Sale. Acolo vei simţi că Cineva te iubeşte mai mult, dincolo de cuvânt şi înţeles. Rezistă, ţine-te tare, nu I te împotrivi în clipele în care te simţi singur, în care spatele celor mulţi ţi se va întoarce dispreţuitor. În ceasul marii ispite nu aşeza alt dumnezeu în locul Lui, fiindcă El e acolo, în strădania ta de a nu te lăsa învins, în zâmbetul care încă nu ţi-a apus, în ochii care nu ţi-au asfinţit, în nădejdea ce stăruie să înflorească, în setea de viaţă care încă pulsează în tine, în graiul cel mai dulce al durerii tale.
Pr. Haralambos Papadopoulos, Viața fără rețete, Editura Sophia