Stareţul spunea adeseori: „Când mintea e întreagă în Dumnezeu, uită lumea”; şi scria: „Omul duhovnicesc zboară ca un vultur în înălţimi, sufletul său îl simte pe Dumnezeu şi, deşi se roagă în întunericul nopţii, vede întreaga lume”.
Ne-am putea întreba dacă nu e aici o contradicţie. Pe de altă parte, această vedere a lumii nu este oare imaginară?
Dar el mai scrie: „Rare sunt sufletele care Te cunosc, puţini sunt cei cu care poţi vorbi despre Tine.”
Încercarea de a dezvălui, fie şi numai în parte, sensul cuvintelor fericitului stareţ e o îndrăzneală.
Rugăciunea curată atrage mintea în inimă, unifică omul întreg, inclusiv trupul său.
Adâncindu-se în inimă, mintea lasă imaginile acestei lumi; sufletul avântat din toate puterile sale spre Dumnezeu se vede într-un chip cu totul deosebit în lumina ce se revarsă din Dumnezeu. Nu fenomenele exterioare, nici condiţiile existenţei le simte astfel, ci se vede pe sine însuşi dezgolit până la rădăcina cea mai adâncă a naturii sale.
În ciuda absenţei oricărei vizualizări, în ciuda extremei concizii şi simplităţi a acestei contemplaţii orientate în întregime spre izvorul vieţii, spre Dumnezeu, limitele între care se mişcă existenţa lumii duhovniceşti create dispar. Sufletul detaşat de toate şi nemaivăzând nimic, „vede” în Dumnezeu lumea întreagă şi, conştient de faptul de a fi una cu ea, se roagă pentru ea.
„Şi eu, scrie stareţul, nu doresc decât un singur lucru: să mă rog pentru toţi ca pentru mine însumi.”
Am fost cu toţii nu o dată entuziasmaţi contemplând măreţia şi frumuseţea naturii. Dar iată că acum avem în faţa noastră doar o mică fotografie incoloră, şi, în locul vastelor spaţii a căror imensitate scapă oricărei priviri, vedem o mică bucată de hârtie iar, în locul unei negrăite bogăţii de lumină, de mişcări, de culori, şi de forme, tot ce vedem e un şir neînsemnat de pete mai mult sau mai puţin întunecate. Ce enormă diferenţă între o mică fotografie lipsită de viaţă şi realitatea pe care o reprezintă! Aceeaşi diferenţă, şi încă mult mai mare, există între cuvintele rostite mai sus şi viaţa ce se ascunde înapoia lor.
Arhim. Sofronie, Viaţa și învăţătura stareţului Siluan Athonitul, Editura Deisis