Dacă cineva atrage atenţia altcuiva asupra păcatelor şi greşelilor aceluia şi o face cu intenţia ascunsă de a-i provoca durere sau suferinţă morală, pentru a se bucura de suferinţa lui, despre acel om nu se poate spune că a incriminat păcatul, ci că s-a purtat ca un defăimător şi ca un ucigaş.
Dacă vrei să veştejeşti, cu bună intenţie, păcatele unui prieten, să-i araţi cât de periculoasă este situaţia în care se află şi de care el nu-şi dă seama, fă-o cu lucrătoare, vie, iubire; arată-i ameninţarea care îl paşte, din pricina nevredniciei lui, cu frică de Dumnezeu. Chiar şi atunci când sunt atinse de o mână iubitoare, rănile dor; dacă tratezi boala cu o neruşinată cruzime, nu faci decât să o agravezi şi să determini o reacţie pe măsură.
Pr. Petru Serioghin, Nu te teme, de-acum nu mai ești singur!, Editura Sophia