Nu este durere mai mare pentru un părinte decât a-şi duce propriul copil la groapă. În Evanghelia după Sf. Ap. şi Ev. Luca, prăznuit astăzi, am văzut cum o mamă văduvă, la poarta oraşului Nain, îşi ducea unicul copil spre recele mormânt. Popor mult era în acest cortegiu, popor mult era în jurul Mântuitorului Hristos și toţi erau cu inimile frânte şi plângeau întru durerea acestei mame văduve care se dezlipea de copilul ei – toiag al bătrâneţilor și nădejde și bucurie și alinare. Domnul Iisus Hristos S-a apropiat de cortegiul care era la poarta oraşului Nain, S-a atins de tânărul care era neînsufleţit pe năsălie, însă, mai întâi de toate, a adus mângâiere mamei, îndemnând-o: Nu plânge!
Cum să nu plângă sărmana mamă?! Însă cuvintele Domnului au fost îmbărbătătoare deoarece Domnul nu S-a oprit aici, ci i-a grăit celui mort: Tinere, ţie îţi zic: scoală-te! Şi în acea clipă sufletul s-a întors în trupul tânărului răposat, iar el a înviat. Şi mare bucurie a avut sărmana mamă, mare bucurie au avut toţi cei care o înconjurau cu dragoste și cu milă, fiindcă Domnul a tămăduit-o de durerea grea, de suferinţa care o apăsa şi l-a ridicat pe fiul acestei văduve din moarte la viaţă.
Preaiubiţii mei, Acesta este Hristosul nostru. Un Hristos Care este părtaş la durerile noastre, Care ne alină, Care ne întăreşte, Care ne înnoieşte, Care ne ridică din fatalismul tragic al morţii şi din moarte la viaţă. Ne scoală din moarte la viaţă. Dumnezeu niciodată nu ne lasă singuri, nu ne trece cu vederea, nu ne abandonează, ci Se face părtaş la suferinţa noastră. El nu a venit să înlăture suferinţa, însă a venit să o umple de prezenţa Sa. De aceea, iubire frate și iubită soră, de multe ori în faţa nenorocirilor deznădăjduieşti şi îţi pierzi curajul. Însă să nu uiţi că Hristos îţi este alături şi El este curajul nostru şi El este bucuria noastră. Aşadar, trebuie să auzi chemarea Sa şi să Îi răspunzi, fiindcă El este alături. Să nu abandonezi lupta și să nu îţi pierzi niciodată nădejdea.
Vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu spunea că atunci când eşti pe vârful muntelui să nu ameţeşti, iar când te afli în fundul prăpastiei să nu deznădăjduieşti. Însă mai spunea că e mult mai periculos atunci când eşti pe vârful muntelui. În fundul prăpastiei Domnul îţi este alături, curmă durerea ta şi te ridică, îţi întinde mâna cu dragoste și chiar te dojeneşte aşa cum l-a dojenit odinioară pe Petru, care se afunda în marea învolburată: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
Aşadar, iubite frate și iubită soră, este mare durerea ta, însă mai mare este mângâierea pe care o primeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos. Lui să I te încredinţezi, Lui să-I ceri ajutorul, ochii tăi să privească cu nădejde la Cel de la Care se pogoară toată darea cea bună și tot darul cel desăvârşit!
Scoală-te din moartea sufletească, scoală-te din inerţia fatalismului, scoală-te și nu deznădăjdui, scoală-te din această pâclă groasă care s-a întins azi peste întreaga lume! Hristos este lumina noastră, Hristos este curajul nostru, Hristos este viaţă noastră. El te ridică, El te poartă pe braţe, El îţi aduce deplină alinare și bucurie. Urmează doar ca tu să Îi auzi chemarea și să Îi răspunzi, ca El să-Şi facă sălaş în inima ta şi să fie cu tine şi tu cu El.
PS Părinte Episcop Macarie: „Hristos nu te lasă singur!”, Tromsø, Norvegia, 18 octombrie 2020
♥️