Să fiți căutători de Dumnezeu, așa cum alții sunt căutători de aur! Să fiți căutători de Dumnezeu pentru a dobândi pacea în inimă. Sfântul Serafim din Sarov spunea: “Păstrează pacea în inima ta și vei mântui în jurul tău mii de suflete!” Dar trebuie să înțelegem că pentru a dobândi pacea în inimile noastre avem o întreagă cale de parcurs. Într-un oarecare sens, pacea inimii este punctul final al acestei căutări.
Primul stagiu (prima etapă) cere trăirea în smerenie. Ce este smerenia altceva decât… a trăi în adevăr înaintea lui Dumnezeu? A fi tu însuți din toată inima și din tot sufletul înaintea Domnului. Poate că atunci vom descoperi că suntem săraci, că suntem slabi, că suntem păcătoși.
Dar să nu ne temem: orișiunde am fi, orișicare ar fi calea pe care am luat-o, orișicare ar fi situația în care va gășiți, oricât de îndepărtată de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu să va aduceți aminte că sunteți iubiți de Dumnezeu! Orișicare ar fi acea situație în care va aflați! Și datorită acestei dragoste (iubiri), va puteți abandona în mâinile lui Dumnezeu în orice situație în care va aflați.
Abandonarea în mâinile lui Dumnezeu este etapă cea de-a două. Ne este indispensabilă (această etapă), căci dacă nu știm să ne abandonăm, ce poate face Dumnezeu? Căci El este cel care va face, ne face (întru) sfinți. Dar nu poate să facă din noi sfinți decât dacă suntem cu adevărat în mâinile Lui. Și v-aș spune atunci să nu va fie frică și să va abandonați cu totul în mâinile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de milă și de iubire. Uitați-va la ce ne-a spus Hristos în pildă fiului risipitor, în întâlnirea să cu samarineanca, asemănătoare cu cea cu femeia păcătoasă. Unde vedeți o osândire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decât un cuvânt al iubirii. Acest cuvânt, care urmărește creația în ființă noastră astăzi este descoperirea acestui cuvânt al dragostei și al milei, care ne da adevărata pace a inimii.
Așa că să cerem tuturor sfinților care au cunoscut această cale pe pământ, să le cerem că să mijlocească pentru noi, în față Domnului nostru, pentru că să înțelegem și noi cât este de important să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce va urez eu din inima!
Părintele Symeon de la Essex la Biserica Memorială Mihai Viteazul, Albă-Iulia, 1993