Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită. Ea singură, după Domnul, este apărătoarea neamului nostru. O, câte biserici sunt închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe faţa pământului! Ce mulţime de izvoare tămăduitoare, la care oamenii dobândesc multă vindecare – acolo unde s-a arătat Maica Domnului şi a binecuvântat acele izvoare spre vindecarea bolnavilor şi a celor sănătoşi! Ea este neîncetat şi necontenit cu noi – dar, noi o uităm.
Vedeţi şi voi că aici, pe pământ, putem fi părăsiţi şi de rudele cele mai apropiate. Cu toţi avem slăbiciunile noastre, şi adesea îi vătămăm şi pe cei din neamul nostru, ca să nu mai vorbim despre ceilalţi. Iar aceştia pot, din pricina nestatorniciei noastre, să ne dispreţuiască şi să ne respingă sau ne pot ierta – dar sunt, cu toate acestea, mâhniţi. Însă Domnul si Preasfânta Sa Maică? O, cât de mult îi întristăm – prin nestatornicia noastră, aici pe pământ, în viaţă – pe Domnul şi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu… Dar, atunci când cădem către ei din inimă, ne iartă toate!
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2006, p. 133