Sfinţenia: să liturghiseşti după Sfânta Liturghie. Să prăznuieşti după praznic. Să lucrezi după lucru. Părintele Porfirie lucra de mână multe ore în pustia de la Kavsokalivia. Totodată lucra şi cu mintea, rostind tainic cuvintele rugăciunii şi capitole întregi din Noul Testament. După lucrarea de toată ziua, lucra şi noaptea în chilia lui, cu rugăciune, cu metanii şi cântări ale Bisericii noastre. Din păcate, astăzi suntem leneşi şi în timpul lucrului şi după aceea – ne întindem pe canapea, uitându-ne la televizor ceasuri întregi. Trăim în trândăvia noastră, care naşte cugete, supărări, căutarea plăcerilor trecătoare.
Părintele Porfirie spunea:
„Cel ce a biruit lenevia, a trecut dintr-o dată în spaţiul duhovnicesc”.
Părintele vedea trândăvie în oameni chiar şi în ceasul când aceştia săpau grădina. Apatia este prietenă bună a leneviei, iar aceasta a neatenţiei. Greşeli mari aduce apatia. Trezvia, care se naşte din lucrul continuu, făureşte capodopere. Acest lucru devine foarte limpede şi în spaţiul atletismului. Dacă vreme chiar de câteva frânturi de secundă eşti inactiv într-o întrecere, adversarul exploatează asta şi te învinge.
Când o mamă încerca fără vlagă să-i facă baie pruncului ei, acela plângea neîncetat. De fiecare dată când plângea pruncul, mama lui înceta strădania. După o jumătate de oră s-a enervat tatăl. A luat cu hotărâre copilul şi l-a băgat în cadă. Copilul a tăcut, pentru că a înţeles că plânsul nu-l ajută.
Atunci când puterea sufletului tău este mai mare decât puterea sufletului celuilalt, eşti mai tare decât el şi-l biruieşti. Poţi chiar să-l mântuieşti, atunci când această putere nu o foloseşti în chip egoist; când o ascunzi tainic, pentru ca fratele să nu fie rănit şi în mod voit te supui aceluia.
Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Lucrări minunate ale harului – eroi contemporani ai duhului, Editura Egumeniţa, 2013