Creştine, bogat sau sărac, slăvit sau neînsemnat! Să ne întoarcem de la cele lumeşti către Domnul, să ne deschidem ochii sufletului şi să ne grăbim a merge la dumnezeiasca Cină, să credem cuvântului dumnezeiesc prin care El ne cheamă. Dumnezeu ne cheamă la fericirea nemărginită, cerească, veşnică şi neasemuită. De ce dar să punem în inimile noastre cele ce nu sunt nimic în sine şi pe care în curând le vom părăsi? În zadar însă ne povăţuieşte pe noi Apostolul: „Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume” (1 Ioan 2: 15); şi de asemenea: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ” (Col. 3: 1-2), întrucât dragostea acestei lumi pune piedici picioarelor noastre şi nu ne îngăduie să mergem la acea preaslăvită Cină.
Creştine, părăseşte bunătăţile acestei lumi, căci acolo le vom primi pe toate şi încă mult mai multe bunătăţi, „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” (1 Cor. 2: 9). Crede cu tărie în bunătăţile viitoare. Din inimă îţi spun că, dacă vei dispreţui cele ale lumii, negreşit, cu toată râvna le vei căuta pe celelalte.
Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 77