Zici că cel care locuieşte în cetate, şi are casă şi femeie, nu poate să se mântuiască? Nu există doar unul, ci multe si felurite moduri de mântuire. Si aceasta o spune Hristos indirect, propovăduind că la Dumnezeu Părintele există multe corturi.
Mult mai concret însă vorbeşte Pavel, scriindu-le corintenilor: Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii, şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire (I Corinteni 15, 41). Ceea ce spune are următoarea tâlcuire: unii vor străluci precum soarele, alţii precum luna, iar alţii precum stelele. Şi nu opreşte nici aici diferenţa, ci şi între acestea arată că este mare diferenţa, pe cât este firesc să existe la un număr atât de mare.
Pentru că zice: stea de stea se deosebeşte în strălucire. Deci cercetează pornind de la mărimea soarelui şi înaintând spre cea mai mică dintre toate stelele, câte trepte de vrednicie este firesc să se coboare. Prin urmare, cum n-ar fi absurd ca pentru a-l conduce pe fiul tău în palate, să faci şi să le înduri pe toate, convingându-l de asemenea şi pe acela ca să-l duci lângă împărat, şi în general să nu iei seama la nimic, nici la cheltuieli, nici la primejdii, nid la moartea însăşi, însă acum când este vorba să ne gândim la tabăra cerească, să nu te îndurerezi că urmează să primească ultimul loc, şi să devină ultimul dintre toti?
În afară de acestea însă, dacă socoteşti că este bine, să cercetăm şi dacă cel care trăieşte în lume poate să încheie pe locul acesta. Fericitul Pavel a vorbit pe scurt despre temă şi a spus că cei care au femei nu pot să se mântuiască altfel decât doar dacă le au ca şi cum nu le-ar avea, şi nu dispreţuiesc lumea. Deci, dacă doreşti, să cercetăm spusele Iui. Poţi să spui că fiul tău a auzit sau de la tine, sau a cunoscut de unul singur, că cel care se jură se găseşte în vrăjmăşie cu Dumnezeu chiar dacă ţine jurămintele Lui? De asemenea, că nu este cu putinţă să se mântuiască cel care ţine minte răul? Pentru că Scriptura zice: Pe cărările celor care ţin minte răul este moartea (Pildele lui Solomon 12, 28), Apoi şi că Dumnezeu l-a necinstit atât de mult pe cel care vorbeşte de rău încât să-l împiedice şi de la citirea dumnezeieştilor cuvinte? Şi că l-a alungat pe cel mândru, şi pe ocărător din Impărăţia Cerească, şi că l-a predat focului gheneei? Şi că l-a pedepsit ca pe un adulter pe cel care a aruncat privire desfrânată ca şi cum ar fi săvârşit fapta?
Deci l-ai sfătuit vreodată să ocolească acest păcat obişnuit pentru toţi, adică să judece cineva pe aproapele şi să atragă prin aceasta pedeapsa cea mai rea, şi i-ai citit vreodată despre pedepsele pe care le-a aşezat Hristos pentru aceasta? Sau nici nu ştii că există acestea? Prin urmare, cum va putea fiul tău să împlinească aceste porunci pe care nici tatăl său care trebuie să-l înveţe nu le cunoaşte?
(„Către cei care îi războiesc pe cei care îşi petrec viaţa în monahism”, Cuvântul al IlI-lea, E.P.E. 28, 470-472)
Sfântul Ioan Gură de Aur