Cine a gustat bunătăţile aduse pe pământ de Domnul – lumina cunoştinţei, slobozirea din lanţurile păcatului şi puterea de a face binele, tămăduirea rănilor inimii şi înfierea de către Dumnezeu – acela petrece necontenit în bucurie cerească, neprefăcută.
Această bucurie nu este o atracţie de o clipă, întâmplătoare, silită, a inimii, ci este răsfrângerea stării pururea bucuroase a întregii fiinţe, care vine mai ales din legătura cu Dumnezeu şi din primirea de la El a sus-pomenitelor bunătăţi.
Omul poate să-şi încordeze inima cu de-a sila ca să se bucure, însă acea bucurie va fi lepădată de el îndată, ca un băţ aruncat vertical în apă.
Ne putem amăgi inima pentru o clipă înfăţişându-i bunătăţi închipuite, dar aceasta va fi nu bucurie, ci beţie, care de obicei se sfârşeşte cu o şi mai mare întristare. Să privegheaţi, şi să nu vă amăgiţi.
Putem întâlni multe lumini – lumini ale „înţelepciunii” celei deşarte, care nu sunt lumini ale cunoaşterii, ci mici văpăi rătăcitoare, asemenea celor ce aproape totdeauna se învârt deasupra unui cadavru. Luaţi seama, şi să nu vă amăgiţi.
Sunt oameni care cred că nepunând hotar poftelor lărgesc cercul propriei libertăţi: aceştia seamănă de fapt cu nişte maimuţe care cu bună ştiinţă se încurcă în plasele vânătorilor. Nu vă lăsaţi atraşi de exemplul lor.
Cu multe mângâieri ne îmbie lumea, dându-le drept leacuri pentru rănile inimii – însă aceste părute leacuri ard şi mai mult rănile cu pricina, ca nişte miraje de izvoare în pustie sau ca apa sărată ce întărâtă setea. Întrăinaţi-vă de ele.
Şi stăpânitorul acestei lumi, care suflă răutate asupra noastră, întotdeauna vine la noi cu vorbe dulci, care par părinteşti, îmbiindu-ne până una alta cu îndestulare şi cu odihnă. Alungaţi farmecele acestui înşelător, ce caută să vă vrăjească. Nu este altă bucurie pe lumea asta, afară de bucuria în Domnul nostru Iisus Hristos!
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 50-51