Omul nu știe că poruncile pe care ni le-a dat Mântuitorul nu sunt un act de tiranie a lui Dumnezeu asupra creației sale, ci un mijloc de mântuire. Ele au menirea de a ne povățui pe drumul cel drept, care duce la Împărăția lui Dumnezeu, și de a ne abate de la calea cea largă care duce la moarte.
Iubirea lui Dumnezeu se vede și din faptul că omul a fost lăsat liber. El are posibilitatea să aleagă, să facă bine sau rău, să urmeze calea iubirii și a jertfelniciei sau a răutății, a egoismului și a mândriei.
Poruncile lui Dumnezeu sunt „lumină pe pământ”, după cum spune într-o rugăciune din slujba Miezonopticii, iar Biserica este spitalul duhovnicesc în care se vindecă cei răniți din pricina păcatelor, este locul hranei celei cerești și limanul celor înviforați și năpăstuiți. Prin întreaga sa știință terapeutică, Biserica nu urmărește să-i asigure omului un simplu echilibru moral și social. Scopul ei este însăși înnoirea legăturii omului cu Dumnezeu și cu semenii, iar aceasta se plinește prin tămăduirea rănilor sufletești și a patimilor.
Prin Tainele Bisericii, omul primește dezlegare de păcate, se curăță, se însănătoșește sufletește și trupește și se umple de putere dumnezeiască pentru a sta împotriva propriilor sale vicii.
Omul fără Dumnezeu este plin de suferințe, dezamăgiri, se află într-o stare de sălbăticie sufletească și are inima împietrită. Când ajunge să cunoască, însă, Harul lui Dumnezeu, toate aceste stări de nesiguranță și întregul său gol existențial se risipesc.
Nimic nu satură și nu umple sufletul mai mult ca trăirea în prezența lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu dă sens vieții, dă rost suferințelor, dă nădejde și credință, dă pace și bucurie.
Bunăstarea trupească și realizările pe plan social și familial nu sunt suficiente pentru a-l aduce pe om într-o stare de reală împlinire.
Nu „homeostazia”, nu un echilibru al stărilor psihologice și sociale, o așa-numită fericire individuală, ci transfigurarea omului întreg și îndumnezeirea lui, aceasta este ținta psihoterapiei ortodoxe.
„Eu am zis: „Dumnezei sunteți și toți fii ai celui Preaînalt, dar voi ca niște oameni muriți, și ca unul din căpetenii cădeți”, scrie în Cartea Psalmilor (Ps. 81, 6-7). Nu suntem zidiți pentru cele mici, ci pentru a deveni dumnezei după Har.
0
Stiinta medicinei duhovnicesti. Practica psihoterapiei ortodoxe; Editura Sophia, 2017