Dintre gânditorii străluciţi ortodocşi contemporani face parte şi părintele John Behr, decanul Seminarului „Sfântul Vladimir”. Am avut ocazia să-l ascult recent, pentru câteva zile, în cadrul unei conferinţe în Florida. Pregăteşte o nouă carte care va fi publicată în această toamnă, în care îi poartă pe cititori la locul morţii – moartea lui Hristos – şi ne arată adevărul comuniunii şi învierii noastre în Hristos. Am ratat săptămâna acesta unul din subiectele lui, dar aştept cu nerăbdare cartea (căreia îi voi face, fară îndoială, o recenzie şi o voi posta pe blog). Este vorba de o scurtă meditaţie asupra Schimbării prijeluite de unele din reflecţiile lui.
Aşa cum se întâmplă totdeauna la părintele John, ceea ce este nou şi unic, nu este gândirea originală (căci ea aparţine Sfinţilor Părinţi și în cele din urmă lui Hristos), dar ne ajută prin abilitatea lui să vedem ceea ce noi trecem prea uşor cu vederea.
Povestea creării noastre în Geneză este întreruptă la un moment dat. Sfânta Treime spune: “Să facem om după chipul si asemănarea noastră” şi în acest moment opera de creare a omului începe. Dar crearea omului nu se întâmplă la fel ca în cazul celorlalte lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut. Căci, atunci când a creat stelele şi copacii, cerul şi pământul, Dumnezeu a spus: “Să fie…!” Şi aşa a fost. Dumnezeu s-a uitat la ceea ce a făcut şi a spus: “Este bine.” Dar când îl crează pe om are loc o discuţie: “Să facem…” Îl alcătuieşte pe om din pământ şi suflare de viaţă. Dar, Dumnezeu uitându-se la om nu spune: “Este bine” ci, uitându-se la el spune: “Nu este bine.” Primul “nu este bine” din toată creaţia se referă la faptul că omul este singur. ”Nu este bine ca omul să fie singur.” Apoi a adus în faţa omului toate animalele şi i le-a dat în stăpânire. Însă a văzut Dumnezeu că omul nu avea ajutor potrivit pentru el.
Prima afirmaţie că este bine apare atunci când este creată femeia “Os din oasele mele şi carne din carnea mea.” Omul nu mai este singur acum. Dar aceasta nu reprezintă binele final. Crearea omului, bărbat şi femeie, este însă întreruptă de păcat şi este deraiată de la planul lui Dumnezeu. Aşezaţi în grădina Raiului, sunt avertizaţi să nu mănânce dintr-un anumit pom căci “În ziua în care veţi mânca, veţi muri.” Sfântul Atanasie spune că moartea apare astfel ca o consecinţă a refuzului lui Adam și al Evei de a trăi după asemănarea lui Dumnezeu. Ne-am întors la nimicul din care am fost creaţi. Păcatul este aşadar o perturbare a creării omului.
Dar povestea creaţiei continuă, căci există un al doilea Adam, o Nouă Creaţie. Şi, în Omul Nou, profeţia „În ziua în care vei mânca, vei muri” se împlineşte. Apariţia morţii nu a fost un plan al lui Dumnezeu de a-i pedepsi și distruge pe cei răi. Gândul lui Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră” este încă valabil, dar numai în Hristos, omul îşi poate recăpăta starea iniţială de fiu al lui Dumnezeu.
Trebuie subliniat faptul, că opera de creare a omului nu se împlineşte în Întrupare, ci în momentul asumării Crucii şi a morţii, atunci când Hristos spune: „Săvârşitu-s-a!” Pare un paradox, dar în moartea lui Hristos noi găsim adevărata viaţă şi astfel omul este restaurat.
„M-am răstignit împreună cu Hristos, nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.”
Nu inteligenţa, nici moralitatea, dar nici înţelepciunea sau creativitatea noastră ne fac asemena lui Dumnezeu. Ne asemănăm cu El atunci când murim păcatului în fiecare zi, îmbrăţişând cu dragoste şi credinţă mare moartea lui Hristos – care cu moartea pe moarte a călcat – oferindu-ne viaţa veşnică.
Schimbarea la Faţă este o sărbătoare care continuă procesul re-creării omului.
“În munte, Te-ai schimbat la faţă, Hristoase Dumnezeule, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înţeles că dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui.”
Schimbarea omului se realizează în unire cu moartea şi Învierea lui Hristos. Numai atunci putem spune: “Săvârşitu-s-a!” Şi numai atunci vom putea auzi răspunsul final al lui Dumnezeu: “Este bine!”
https://parintelestephen.wordpress.com