Se poate întreba cineva: „Noi, cei care venim la Biserică, nu ne vom îmbolnăvi?” Ne vom îmbolnăvi și vom muri. Cine ne-a spus că vom rămâne nemuritori în această lume? Aveam nevoie de Coronavirus ca să ne amintească că vom muri într-o zi? Aveam nevoie de Coronavirus ca să ne amintească că ne vom îmbolnăvi într-o zi? Ce au spus sfinții 40 de Mucenici? Să facem din necesitate o virtute. Dacă tot vom muri într-o zi, să murim fiind cinstiți cu noi înșine și bineplăcuți înaintea lui Dumnezeu.
Să avem pomenirea morții, după cum ne spune și Sfântul Neofit, compatriotul nostru: „Mai mare decât toate bunătățile este frica de Dumnezeu și pomenirea morții”, care ne amintește de ieșirea noastră din această lume deșartă și de înfățișarea noastră înaintea lui Dumnezeu.
Ce ne oferă Biserica? Lipsa fricii, biruința în fața fricii de moarte. Moartea biologică va veni pentru fiecare dintre noi, fără excepție. Însă, cel ce crede în Dumnezeu nu va muri duhovnicește. Domnul spune: „Cel ce crede în Mine nu va muri în veac.” Cel ce crede în Dumnezeu nu va vedea niciodată moartea, nu pe cea trupească, ci pe cea duhovnicească. Această moarte ne înfricoșează, moartea sufletului, despărțirea veșnică de Împăratul Hristos. Aceasta ne înfricoșează, nu o vrem, fugim de ea, pentru că înseamnă despărțire si moarte veșnică. Moartea trupească vine oricum. Fie că suntem sfinți sau păcătoși, vom trece prin poarta morții biologice. Dar acum ne îndreptăm spre Paști, spre Învierea Domnului, Care a călcat moartea, Care a desființat frica de moarte. Vom auzi în noaptea de Înviere: „nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului”. Moartea a murit, nu mai există moarte! Există viață veșnică, există Hristos, Care este Împărăția lui Dumnezeu în Vecii Vecilor. Cu această credință vom merge înainte în încercarea prin care trecem. Fără panică, fără frici, fără gânduri omenești, ci chemând dragostea Domnului nostru Iisus Hristos. Cunoaștem faptul că viața noastră are un termen de expirare aici, dar mai știm și că este o trecere, de la lucrurile deșarte, în Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică.
Pe de altă parte, aceste crize ne arată credința noastră, viața și gândurile pe care le avem, cât și calitatea relației noastre cu Dumnezeu, Părintele nostru. Viața, puterea și timpul nostru să fie spre lucrare de pocăință, de rugăciune și de slujire a lui Dumnezeu. Biserica va rămâne în rugăciune și slujitoare Dumnezeului Celui Viu, fără să țină cont de gândirea de moment și de egoismul omenesc. Astfel vom avea nădejdea că Dumnezeu este mai presus de toate. Asta nu ca să disprețuim cele omenești, ci ca să biruim frica morții care scoate afară iubirea. Iar dragostea desăvârșită scoate afară orice frică. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu se teme de nimic, nu-l sperie nici o greutate din lumea aceasta. Pentru că iubirea de Dumnezeu biruiește frica și ne dă simțirea vieții veșnice.
În catedrala mitropoliei noastre, cât și în alte biserici rânduite de către mitropolia noastră, înainte sau după Pavecernița Mare, în funcție de program, se va săvârși slujba Sfântului Maslu, spre vindecarea sufletului și a trupului. Biserica ne va oferi medicament pentru viața veșnică, care vindecă și sufletul și trupul nostru, împreună cu medicamentele biologice, omenești. Biserica ne va oferi Taina Sfântului Maslu spre vindecarea sufletului și a trupului, pentru a petrece în pacea lui Dumnezeu. Astfel că orice va fi înaintea noastră, fie viața, fie moartea, noi, prin credința în Dumnezeu și prezența lui Hristos în inima noastră, să ne folosim de viața prezentă spre câștigul și folosul sufletesc, nu spre moarte, ci spre viața veșnică.
Moartea a fost omorâtă prin moartea lui Hristos, după cum ne spun Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Să avem nădejdea noastră în Hristos! Să o chemăm pe Maica Domnului, Maica noastră, pe Sfinții noștri Părinți și să pășim pe calea noastră cu credință și cu pace. Să îi mângâiem și pe frații noștri. Gândiți-vă câtă deznădejde, frică, nesiguranță, împuținare de suflet există în inimile oamenilor care nu au lumina lui Dumnezeu în viața lor. Fără Dumnezeu și Sfânta Biserică, cu adevărat viața noastră este o tragedie. Omul nu va putea trăi fără Hristos. Fără lumina lui Dumnezeu, întunericul este de nesuportat. De aceea noi, cei ce credem în Hristos și chemăm Numele Lui Cel Sfânt, să devenim pentru inimile fraților noștri purtători de nădejde, de bucurie, de pace, de liniște, de curaj, chemând întotdeauna prezența și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!

</p

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.