Satul Suruceni este foarte vechi, este menţionat documentar din anul 1528, iar de fapt anul fondării este considerat anul 1462!
Satul Suruceni este vestit – aici s-au născut şi au crescut multe personalităţi remarcante. Acesta e şi Episcopul de Ismail Dionisii Suruceanu, şi primul arheolog basarabean, fondatorul celui mai vechi muzeu cu cea mai bogată colecţie Ivan Surucean, şi istoricianul, care a trăit în a doua jumătate a sec.XIX, Dumitru Suruceanu, şi contemporanul nostru, de toţi adoratul cântăreţ, artist al popurului din RM Ion Suruceanu …
De fapt neamul Surucenilor, iar satul era moşia lor boierească, este un neam nobil vechi. În 1836 Ion şi Tudor Suruceanu au fost înscrişi în cartea nobilimii Imperiului Rus ca „boieri de viţă din Moldova”.
Mănăstirea, care se înalţă pe dealul de lângă sat, a fost construită de un reprezentant al acestui neam Pitarii Suriceanu. În 1785 a fost îndemnat spre asta de ieromonahul din Muntenegru, care a şi devenit stareţul schitului. În 1828 urmaşul lui Pitarii – Casian Suruceanu a ajutat la construcţia bisericii din piatră – biserica Sf. Gheorghii, precum şi cinci case, a jertfit un teren arabil de aproximativ 44 ha, iar feciorul săi Ivan (acel vestit arheolog basarabean) mai târziu a dăruit monahilor încă un teren în apropiere de schit.
Aici a fost ridicată şi a doua biserică – Sf. Nicolai – Făcătorul de minuni. În a doua jumătate a sec. XIX Antipa Varlaamskii – care mai târziu a fost canonizat şi azi este unul din cei mai cinstiţi sfinţi ai bisericilor româneşti, moldoveneşti şi ruseşti – a dăruit schitului o icoană cu moaştele lui Serafim. Slujitorii lăcaşului au proslăvit schitul prin cântări iscusite şi prin bătaia clopotelor, adunând la sărbătorile bisericeşti enoriaşi şi pelerini din toată împrejurimea.
La începutul sec. ХХ, condus de arhimandritul Dionisie, lăcaşul a cunoscut cea mai bună perioadă de înflorire. Au fost construite chelii pentru maici, au fost restaurate bisericile, în jur a fost construit un zid de piatră. Se cultiva viţa de vie, a apărut un beci, se dezvolta gospodăria în întregime. Pe lângă mănăstire a fost deschişă o şcoală şi un refugiu pentru 10 orfani. În aceeaşi perioadă, în 1909, schitul a fost schimbat în mănăstire – după propunerea arhimandritului Dionisii, care devenise episcop de vicar al arhiepiscopiei de Chişinău.
Mănăstirea afost lichidată în 1959, însă ca şi multe alte mănăstiri din Moldova, în anii 90 a fost reconstruită. Acum e mănăstire de maici. Au fost pierderi mari, mai ales a fost distrusă total biserica Sf. Nicolai – Făcătorul de minuni. S-a păstrat doar fundamentul cu subsolul unde se aflau mormimtele neamului Suruceanu. În 1998 a fost deschisă o şcoală duhovnicească pentru fete, liceu – seminar, care oferă studii pedagogice şi teologice. În 2000 din mănăstirea Varlaam la Suruceni au fost aduse moaştele Sf. Antipa. În noiembrie 2005 o parte din aceste moaşte au fost duse la mănăstirea „Sf, apostoli Petru şi Pavel” din România, primind ca dar de schimb o părticică din moaştele mucenicilor Epictet şi Astion – mari sfinţi români din primele veacuri ale creştunismului.
Maicile care locuiesc azi în mănăstire încearcă să readucă bunăstarea şi înflorirea de altă dată. Vara curtea mănăstirii e plină de flori şi verdeaţă, îngrijesc de o prisacă, fac grădinărit, cresc peşti în iaz, vaci şi păsări. Pe lângă mânăstire activează o mică fabrică de lumânări.
Satul Suruceni se află în raionul Ialoveni, la 12 km vest de Chişinău. Mănăstirea e pe dealul de după sat.
Material pregătit de Cudreavţeva Elena
Sursa: http://www.free-time.md/