Învierea lui Hristos şi credinţa Fecioarei Maria în Hristos Cel înviat sunt simultane. Fulgerul învierii (Matei 28, 3: Şi înfăţişarea Lui era ca fulgerul) a strălucit nu numai în mormântul din grădină. El a strălucit mai ales în inima Maicii Domnului, aflată cu Fiul ei într-o comuniune care abia acum poate să se realizeze în mod deplin. N-a venit încă ceasul Meu, îi spusese Iisus Maicii Sale la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 4).
Acum ceasul a venit. Mirele intră în cămara Sa de nuntă. Şi Fecioara înţeleaptă este gata să-L întâmpine, priveghind şi având candela credinţei aprinsă. Relaţia Maicii cu Fiul ei dumnezeiesc intră într-o nouă fază şi dobândeşte o nouă calitate; maternitatea se desăvârşeşte în comuniunea negrăită a nuntirii celei duhovniceşti şi veşnice: Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 11).
Pe cine să întrebăm despre Înviere dacă nu pe Maica Domnului? Ea este martora prin excelenţă a Învierii Domnului. Şi ea poate cel mai bine să ne mărturisească şi despre taina învierii noastre.
Biserica a intuit acest adevăr. Şi de aceea, în slujba înmormântării, Maicii Preacurate i se cere luminarea nădejdii creştine în înviere.
Iată trupul mort pus în sicriu! Încremenirea morţii şi semnele descompunerii iremediabile par să nege orice nădejde de viaţă viitoare. Cum ar putea să ţâşnească viaţa din acest trup gata să fie acoperit de ţărâna mormântului?
Dar iată că un dialog cu Maica Domnului vine să aducă lumină:
„- Cum izvorăşti lapte din pieptul tău, Fecioară? Cum hrăneşti pe Hrănitorul tuturor?
– Precum ştie Cel ce a izvorât apă din piatră poporului celui însetat, precum este scris!”
Ce minunată este această stihiră din slujba înmormântării!
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, 2001, pp. 60-61