Atunci când vrem să ne dedicăm rugăciunii lui lisus, avem o problemă. Suntem închiși în preocupările noastre, presați, obosiți, dezamăgiți, trăim cu spaimă, nu izbutim să fim liberi de gânduri, de patimi, de tulburări. Ne ostenim numai ca să putem dormi, iar ca să ne veselim trebuie să luăm o chitară sau să găsim o altă distracție. Asta nu e viață! Ne obosește și nu ne lasă să ne rugăm cât și cum vrem. De aceea, Părinții ne asigură că numai cuvintele lui Dumnezeu răcoresc sufletul, iar cuvântul lui Dumnezeu întărește sufletul, așa cum vinul întărește trupul.
Cuvântul lui Dumnezeu e în Scriptură și la Sfinții Părinți. Când studiem asemenea cărți și mai cu seamă cele ale Părinților ascetici, când suntem atenți la munca noastră, când ne ostenim în viață, necruțându-ne puterile și gândurile pentru îndeplinirea obligațiilor cotidiene, atunci viața noastră e într-un fel o asceză cotidiană, atunci această asceză și studiul netezesc terenul sufletului, ca să se facă în stare să urce spre cele de sus.
Ca să te rogi, trebuie să ai un element care e neapărat necesar să-l cultivi. Așa cum suntem atenți la sănătatea trupului nostru, tot așa trebuie să fim atenți și la sănătatea sufletului. E necesar să fim bucuroși. Atunci când obișnuim să ne rugăm, bucuria lui Hristos ne face să ne bucurăm încă și mai mult. Prin urmare, întrucât e comuniune cu Dumnezeu, rugăciunea e făcătoare de bucurie. Desigur, avem de purtat și lupta noastră împotriva păcatului, împotriva patimilor. Dar nici acest lucru nu trebuie să ne întristeze, fiindcă ne-am predat lui Iisus Hristos, Viața noastră. Lupta e necesară, ca viața noastră să fie binecuvântată. Dacă vrem să izbândim în ea, să nu ținem în noi nicio amărăciune împotriva altuia, să nu ne amestecăm în viața niciunui om, să nu silim pe nimeni, să nu rănim pe nimeni, să nu supărăm pe nimeni, nici să fim supărați pe altul. Relațiile noastre sociale să fie firești și simple. Să simțim că toți ceilalți și cu mine suntem unul și același lucru, socotindu-ne „una cu toți”, desigur, fără să ne schimbăm cugetul sau viața si petrecerea noastră. Atunci rugăciunea e ușoară. E de ajuns să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi, ca țăranul care seamănă și așteaptă ploaia de la Dumnezeu.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Cateheze și cuvântări vol.1, Editura Deisis