Nu-ţi născoci ţie extaze, nu-ţi pune în mişcare reverii, nu te aprinde cu flacără materialnică – flacăra sângelui tău. Jertfa bine primită de Dumnezeu este smerenia inimii, străpungerea duhului. Cu mâinile îşi întoarce Dumnezeu faţa de la jertfa adusă cu nădăjduire în sine, cu părere trufaşă de sine, de-ar fi jertfa aceasta şi ardere de tot.
Trufia pune în mişcare nervii, aprinde sângele, stârneşte închipuirea, trezeşte viaţa căderii; smerenia linişteşte nervii, potoleşte mişcarea sângelui, nimiceşte visarea, omoară viaţa căderii, deşteaptă viaţa în Hristos lisus.
„Ascultarea este mai bună decât jertfa, şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor”, a grăit Prorocul către împăratul israilitean, care îndrăznise a aduce lui Dumnezeu jertfă neputincioasă (I Regi 15, 22); voind a aduce lui Dumnezeu jertfa iubirii, nu o aduce după bunul tău plac, sub o înrâurire nechibzuită, adu-o cu smerenie, la vremea şi în locul pe care le-a poruncit Domnul.
Locul duhovnicesc, singurul în care ni s-a poruncit a aduce jertfele duhovniceşti, este smerenia. (Pateric. Din spusele Preacuviosului Pimen cel Mare).
Domnul a însemnat trăsăturile cele adevărate şi vrednice de crezare ale celui ce iubeşte şi ale celui ce nu iubeşte. El a spus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu. Cel ce nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele.” (Ioan 14, 23-24).
Sfântul Ignatie Briancininov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, pp. 146-147