Libertate şi păcat
Fecioara Maria este prima fiinţă umană cu adevărat liberă în istoria omenirii. Ea se păzeşte de păcat şi răspunde în mod liber iubirii lui Dumnezeu, cu o iubire neînfrânată. Această libertate îi îngăduie să se umple şi să se bucure de harul Duhului Sfânt. Păcatul este pierderea libertăţii. Este pierderea sensului existenţei: o viaţă în întregime superficială, materială, o viaţă de plăcere, egoistă, marcată de un conflict cu ceilalţi şi uitarea lui Dumnezeu. Ostilitatea faţă de ceilalţi şi iresponsabilitatea vin din faptul că ne-am rupt de sensul suprem care este Dumnezeu. Omul se poate păzi de o atare cădere; iar dacă a căzut, se poate întoarce la chemarea Domnului său. Acestea sunt cele două întrebuinţări ale libertăţii. Păstrarea libertăţii mele cere un efort continuu, pentru că această libertate este permanent pusă la încercare. Când omul a căzut din libertatea sa suverană, este foarte greu pentru el să se întoarcă. E nevoie de un şoc, ca acela pe care l-a produs predica Sfântului Petru în ziua Cincizecimii. Şoc legat de puterea Duhului Sfânt. Este nevoie însă şi de o participare a omului, care se poate şi închide în faţa acestei alegeri. Uneori, o boală, anumite împrejurări ale vieţii îl fac pe om să accepte. Suntem deprimaţi, scârbiţi de viaţă; păcătosul simte povara existenţei sale monotone, plină de tot felul de greutăţi fără nici un sens… Până în ziua în care strigă: „Cum voi putea ieşi din această situaţie? Ce pot face?”
Se simte pătruns, străpuns în inima sa: „Nu mai pot continua aşa!” „Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, că nu cumva să adorm intru moarte” (Ps 12,4)
Adeseori este nevoie de un concurs de împrejurări, de o viaţă plină de dezgust faţă de sine, de o predică impresionantă, făcută de cineva care a aflat sensul vieţii, noutatea ei profundă, inepuizabilă şi de lucrarea tainică a Duhului Sfânt, Care nu-l părăseşte niciodată cu totul pe om.
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Milostivește-Te spre mine şi întoarce-mă la Tine.
Întoarce-mă la Tine prin rugăciunea pe care Ţi-o aduc!„
Dumitru Stăniloae