Domnul nostru Iisus Hristos spune că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac în împărăţia lui Dumnezeu. Sunt mai multe pilde în Sfânta Evanghelie în care împărăţia lui Dumnezeu este asemănată cu o masă, cu un ospăţ, cu o nuntă, cu un ospăţ de nuntă. Se spune că la ospăţul acela sunt primiţi toţi cei care răspund invitaţiei şi care au haine de nuntă. Împărăţia lui Dumnezeu însă nu începe cu lumea cealaltă, nu începe cu moartea, ci împărăţia lui Dumnezeu începe cu viaţa în care trăim acum.
Împărăţia lui Dumnezeu o cerem în rugăciunea „Tatăl nostru” când zicem: „vie împărăţia Ta” şi împărăţia lui Dumnezeu vine. Paştile în mod special, sunt chipul împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că Paştile ne-au deschis nouă uşile raiului. Ştim că sfintele slujbe sunt în aşa fel rânduite, încât la ele ne rugăm şi învăţăm. Ne învăţăm pe noi şi-i învăţăm pe alţii. În Sfânta Liturghie de Paşti se spun cuvintele: „Ziua Învierii, Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”. Reţinem dacă putem toate, dar măcar atât să reţinem că Paştile ne-au deschis uşile raiului. În rai va fi cam cum e la Paşti, iar la Paşti e bucurie, în rai e bucurie. În raiul cel din lumea cealaltă, cel de deasupra pământului este ceva asemănător cu ceea ce trăim noi la Paştile cele mântuitoare, la Paştile cele curăţitoare, la Paştile cele veşnice, la Paştile care sunt izbăvirea de întristare. E ceva ce trăim noi la Paştile Domnului.
Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 120-121