Părinte, dacă anii următori ne vor cere ceva mai mult și nu avem o stare duhovnicească, ci numai intenție bună, vom putea face față?
Cum nu veți putea? Dumnezeu vede intenția omului și ajută. Apoi, adeseori, în clipe grele, chiar și oameni care nu par a avea vitejie arată mare bărbăție. Iată, îmi aduc aminte, în armată era un locotenent care niciodată n-a arătat niciun semn de jertfă sau bărbăție. Odată, când ne primejduiam să ne prindă răzvrătiții, a stat lângă o bisericuță și cu un singur automat i-a oprit, până ce ne-am retras și astfel am fost salvați. La urmă a plecat ca să nu-l vedem. După aceea nici măcar n-a spus: „Eu i-am oprit și v-ați putut salva…”, ca să se laude. Spuneam toți: „Un automat ne-a salvat”, spunea și el: „Un automat ne-a salvat”. Dacă toți spuneau așa, spunea și el la fel.
Și în cele din urmă am văzut că cutare era în unitate, cutare la fel, numai acela lipsea atunci și astfel ne-am încredințat că el fusese. Dacă l-ar fi prins răzvrătiții, știți ce ar fi tras? Și-ar fi vărsat toată mânia lor asupra lui. Nu l-ar fi iertat. Ar fi spus: „Tu ne-ai făcut atâta pagubă. Vino aici să-ți scoatem unghiile cu patentul!”. Om din lume și să facă o astfel de jertfă! S-a jertfit, pentru că el se primejduise mai mult decât noi toți. Voi v-ați fi dus la o astfel de jertfă? Acela nu citise nici cărțile Sfinților Părinți și nici de cele duhovnicești nu știa… L-am cunoscut, avea o simplitate, o cinste. Și erau alții care atunci când găseau vreun răzvrătit mort, îi tăiau capul și îl aduceau în sat, făcând pe vitejii.
De aceea nu ajunge să aibă cineva numai vitejie, ci trebuie să aibă și duhul jertfirii de sine, ca vitejia să aibă corespondent.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, volumul 2, Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 242-243