Să nu uiţi nicicând că lumina sufletului, a minţii şi a inimii tale vine de la însuşi Iisus Hristos, Cel ce este lumina ochiului inimii noastre! Nu precum lumina soarelui, care apare şi apoi piere, şi nu poate pătrunde corpurile cele solide, nestrăvezii, lăsând multe lucruri în întuneric, căci nu-i stă în putinţă să lumineze nici măcar un suflet cufundat în întunericul păcatului. Hristos este „lumina care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1,9)- adică sufletul omului, partea cea mai însemnată a fiinţei sale. Da! Lumina lui Hristos luminează tuturor, chiar şi pe păgâni: „lumină spre descoperirea neamurilor” [Luca 2, 32). Ea străluceşte şi în întunericul cel de nepătruns al păcatului, însă întunecimea păcatului omenesc sau, mai bine zis, oamenii care vieţuiesc în păcat nu-L înţeleg pe Hristos. Nu cuprind lumina (cf. Ioan 1, 5) şi nu-şi dau seama că lumina care străluceşte în sufletele lor vine de la Hristos. Ei sunt încredinţaţi că este a lor, din fire, că ei înşişi, cu mintea cu care au fost înzestraţi, cu isteţimea şi cu înţelepciunea lor, au ajuns să descopere un adevăr ori să săvârşească vreo faptă. Nu voiesc să creadă că numai în lumina lui Hristos văd fiece lumină: lumina oricărei ştiinţe ori a oricărei arte alese, sau lumina oricărui lucru.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia