Părintele Arsenie Boca spunea că este o legătură foarte strânsă între felul cum îţi trăieşti viaţa şi felul cum gândeşti şi a atras atenţia că totul atârnă de cârmuirea pe care o ai prin minte şi că lucrul cel mai important este să-ţi câştigi o minte luminată cu dar de la Dumnezeu. Spunea Părintele Teofil că atunci când a fost prin Moldova şi s-a spovedit la Părintele Cleopa primul lucru pe care l-a întrebat a fost: „Cum stai cu paza minţii”, adică cum îşi rânduieşte lucrurile dinlăuntru care apoi se manifestă în afară. Este foarte important acest aspect deoarece de cârma minţii atârnă toate: „Mintea atârnă de viaţa pe care o ducem, felul nostru de a gândi atârnă de viaţa pe care o ducem şi viaţa pe care o ducem determină felul în care gândim”. Importanţa acestei afirmaţii este susţinută şi de sfântul Apostol Pavel care spune: „Noi avem mintea lui Hristos” (I Corinteni, 2: 16), Aceasta înseamnă să gândim cu gândurile lui Hristos care se arată cel mai clar în poruncile Sale. Este o strânsă legătură între minte şi gând, între gând şi minte astfel încât „dacă ai mintea lui Hristos ai şi gândurile lui Hristos şi dacă ai gândurile lui Hristos ţi se formează şi mintea după gândurile lui Hristos şi ajungi să ai mintea lui Hristos”.
Gândurile lui Hristos le putem găsi cu mare uşurinţă în Sfânta Evanghelie, astfel că tot ceea ce citim şi auzim din Sfânta Evanghelie se formează în mintea noastră în gând…
Astfel, grija cea dintâi trebuie să fie înlăturarea din mintea nostră a gândurilor rele, pentru că o dată înlăturate ele nu mai au cum să rodească în viaţa noastră…
Cea mai potrivită metodă pentru înlăturarea gândurilor rele şi întărirea celor bune este rugăciunea care este „disciplinarea minţii” şi în special, rugăciunea pe care o rostesc călugării „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Această rugăciune are darul de a ne descoperi pe noi înşine, nouă înşine, adică ne arată cine suntem de fapt.
Astfel, omul care ajunge să-şi disciplineze mintea spre cele bune şi ajunge să gândească frumos şi numai frumos, atunci trăieşte frumos şi numai frumos, şi dacă trăieşte frumos şi gândeşte frumos, este fericit.
Părintele Teofil Părăian