Pacea întemeiată pe adevăr, dreptate și dragoste este cel mai mare bun social pentru oameni și popoare. Ea ușurează ridicarea condițiilor de viață ale fiecărui om și înalță popoarele, aducându-le propășire și fericire.
Profeții Vechiului Testament au descris împărăția mesianică a lui Hristos ca pe o împărăție a păcii și a dreptății, iar îngerii au cântat în noaptea Nașterii Domnului: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).
Această pace între oameni și popoare, după care năzuiește orice societate, izvorăște, după învățătura creștină, din pacea omului cu Dumnezeu și din pacea cu sine însuși, de care se bucură numai cei ce săvârșesc binele. Despre această pace deplină vorbește Mântuitorul când spune Ucenicilor Săi: “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27).
Făcătorii de pace sunt deci, după învățătura sfintei noastre Biserici, în primul rând cei ce săvârșesc Domnului, zilnic, jertfa cea fără de Sânge, rugăciuni și posturi pentru ca peste toți oamenii să se reverse “pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte” (Filip. 4, 7).
Făcătoare de pace, solie a păcii și înfrățirii este în primul rând Biserica, deoarece ea propovăduiește totdeauna pacea, care izvorăște din iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Făcători de pace sunt, de asemenea, toți cei care nu numai că iartă pe cei care caută învrăjbire, dar prin mijlociri înțelepte și potrivite, și prin pilda vieții lor înlătură neînțelegerile și certurile dintre oameni, și îi împacă, făcându-i din vrăjmași, prieteni.
Făcătorii de pace sunt socotiți apoi și cei ce stabilesc armonie între voința trupului lor și voința sufletului (Zigaben, Comentar la Matei, Migne, P. G., CXXIX, col. 196), aducând acea împăcare a omului cu sine însuși. Făcătorii de pace sunt, în sfârșit, toți cei care prin sfaturile, strădaniile și faptele lor împiedică războaiele între oameni. Făcătorii de pace îndeplinesc o lucrare asemănatoare celei săvârșite de Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu le făgăduiește numele haric de “fii ai lui Dumnezeu”, însoțit, firește, de fericirea vrednică de acest nume.
Porunca de a face pace se adresează tuturor, precum citim în Epistola către evrei: ”Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. 12, 14).
Sursa: crestinortodox.ro