În problema judecării arhiereilor trebuie multă atenţie. Nu cunoaştem exact condiţiile vieţii lor. Experienţa adevereşte că pentru orice judecăm, vom fi judecaţi, şi vom cădea în chip asemănător.
Există diferenţă între judecată şi osândire, dar câteodată se identifică una cu alta. Când avem durere şi compătimire, şi nu judecăm în mod negativ, atunci este vorba de-o simplă judecată, iar nu de osândire. Judecată, iar nu osândire, este când părinţii spun: „Cum de-a ajuns copilul nostru să facă acest păcat?”. Aceasta nu este osândă, ci judecată, căci se face dintr-o durere adâncă.
Psihologia şi viaţa duhovnicească pleacă de la premise diferite – antropologia lor este diferită. Însă nu trebuie să nesocotim psihologia, care îi poate ajuta mai ales pe atei, pe cei ce nu vor să se folosească de tradiţia isihastă a Bisericii. Este un medicament pentru oamenii care sunt departe de Dumnezeul Cel Viu şi se află într-un mare iad. Trebuie folosită cu discernământ şi pricepere. Medicamentele pot ajuta trupul care a suferit o mare vătămare din pricina feluritelor stări, însă tămăduirea va veni numai prin renaşterea omului în Harul lui Dumnezeu. În orice caz, traumele sufleteşti se tămăduiesc prin rugăciune.

Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, Știu un om întru Hristos: Starețul Sofronie, isihastul şi theologul, Editura Sophia, 2013

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.