Cine a fost rănit de viață, cine șovaie, neștiind pe ce cale să o apuce, trebuie să-i cheme în ajutor pe Arhangheli ca să-l învețe cum trebuie să trăiască: „Arhangheli ai lui Dumnezeu, care ați fost rânduiți de Dumnezeu Însuși ca să ne dați învățătură și înțelepțire, învățați-mă ce cale să aleg, calea pe care voi merge ca să plac Dumnezeului meu!”. (Sfântul Serafim al Dmitrovului)
La data de 8/21 noiembrie Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și pe toate puterile cerești, mărturisind adevărul despre existența și ocrotirea sfinților îngeri. Sfânta Liturghie, oficiată în cinstea Slujitorilor Dumnezeieştii Slave, a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de Sărbătoare.
Sfânta Scriptură ne vorbește despre existența reală a îngerilor și despre menirea lor în lucrarea de mântuire a oamenilor. Textele sfinte, cum ar fi „El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 90, 11), „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei” (Psalmul 33, 7) și „Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul” (Facere 48, 16), sunt mărturii clare despre existența îngerilor și despre rolul lor protector în viața noastră. În Noul Testament, citim și despre misiunea îngerilor: „Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14).
Sărbătoarea de azi ne oferă un prilej în plus de a ne reaminti despre bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu şi despre dragostea Lui veşnic izvorâtoare care este revărsată în orice făptură şi arătată atât de măreţ în sfânta pronie. Ne reamintim şi rememorăm virtuţile şi harismele cu care sunt împodobite toate puterile cereşti, şi conştientizăm legătura şi unitatea dintre cele două lumi, chemate la o comuniune sfântă şi la unire deplină, de către Cel ce este Domnul şi Făcătorul pPuterilor cereşti, al Sfinţilor, dar şi al tuturor oamenilor şi al întregii făpturi. Suntem cheamaţi să redeşteptăm în noi dorul de Dumnezeu, dorul de sfinţenie şi de comuniune sfântă, dorul de a lupta şi a birui răul şi răutatea sub toate formele ei de manifestare.
Sfântul Iosif Isihastul ne învață despre măreția menirii noastre: „…Dumnezeu pe toate le‑a făcut pentru om și, pe lângă aceasta, chiar și pe Îngeri i‑a făcut spre slujirea lui. Câtă vrednicie, câtă măreție, cât de mare este menirea omului – această suflare a lui Dumnezeu! Și nu pentru a trăi aici puținele zile ale pribegiei sale, ci pentru a trăi veșnic împreună cu Făcătorul său. Pentru a‑i vedea pe dumnezeieștii Îngeri, pentru a auzi nespusa lor cântare. Ce bucurie! Ce măreție!”
„Mai Marilor Voievozi ai oștirilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi,” ne spune troparul Sfinților Arhangheli. Aceste aripi nu sunt materiale, ci sunt pline de lumină, de slavă dumnezeiască. Îi rugăm pe Sfinţii Arhangheli şi toate Puterile cereşti, să ne acopere cu această lumină, pentru a ne aduce aminte că suntem chemați să dorim lumina și să devenim oameni ai luminii pentru cei din jurul nostru.
Sfinţilor Arhangheli şi toate Puterile cereşti, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!