După învăţătura Bisericii, Maica Domnului este singura nădejde a credincioşilor, izbăvirea de necazuri şi nenorociri a tuturor celor ce aleargă la ea, izvor al milei şi zid nebiruit, mijlocire către Ziditorul, nădejdea neschimbată a credincioşilor şi bucuria tuturor celor necăjiţi. Ea mijloceşte fără încetare pentru noi în rugăciuni înaintea lui Dumnezeu. În faţa ochilor ei, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas şi clipă de clipă, stă mulţimea oamenilor, dintre care unii sunt împresuraţi de nevăzuţii vrăjmaşi ce caută pieirea lor, alţii sunt îngreunaţi de necazuri şi nenorociri nemăsurate, iar alţii suferă de neputinţe şi boli grele; şi pe toţi îi vede Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.
Nu se pricepe nici-o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume să cânte ţie, de Dumnezeu Născătoare! Însă, fiind bună, primeşte credinţa; că ştii râvna noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim!
Arhimandrit Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 4