Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte [Lc 11, 23]. Cine nu este cu Biserica, acela este împotriva Bisericii; cine nu este în Biserică, acela este împotriva Bisericii; cine nu crede acela este împotriva credinţei; cine nu face faptele pocăinţei, faptele virtuţii acela este împotriva virtuţilor.
Puţin lucru este să te numeşti creştin; Trebuie să o dovedeşti prin fapte, să împlineşti poruncile lăsate de Hristos; trebuie să te căieşti neîncetat, să fie neîncetat cu tine luarea-aminte în duhul credinţei, să te rogi neîncetat, să te îndrepţi neîncetat, să te lupţi neîncetat cu tine însuti şi să te desăvârşeşti, şi ca să ajungi la acest ţel trebuie să te verifici neîncetat pe tine însuţi: sunt oare în credinţă? Trăiesc eu oare, după credinţă, sunt oare împreună cu Biserica? Mă duc oare la Biserică? Iubesc oare Biserică? Împlinesc oare cele prescrise de Biserică sau poruncile lui Hristos propovăduite de Biserică? Iată cum ne învăţa Hristos Dumnezeu. De aceea, cel ce nu se căieşte, nu merge la biserică, ci la teatru, la felurite spectacole şi adunări lumeşti, în loc de biserică, dispreţuind biserica, acela nu este creştin.
Dumnezeu i-a legat cu El pe credincioşii drept-măritori prin Unul Duhul Sfânt şi prin Biserica cea una, printr-o singură credinţă, prin unitatea poruncilor, Tainelor, a ierarhiei, spre binele obştesc al făpturii celei cuvântătoare. Să ne ţinem de această legătură printr-o viaţă sfântă şi prin supunere unul faţa de altul.
Sf. Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia