De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer și n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeași cinste cu El și la fel de îmbelșugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atotputernic, Care de la Tatăl purcede (și nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi învețe pe credincioși toată dreptatea și tot adevărul, să alunge toată minciuna și nedreptatea din credință și din viață, să întărească în credință și în pătimirile pentru credință, să facă semne și minuni spre întărirea credinței celei adevărate în Hristos și a faptului că ea este mântuitoare pentru toți.
În al doilea rând, Hristos n-a rămas pe pământ, ci S-a înălțat la Cer ca să umple cu Sine tot Cerul, pământul și cele mai dedesubt, ca să caute dintru înălțime spre toți creștinii, fiii și următorii Săi, ca să vadă toată viața lor, atât ascunsă cât și vădită, ostenelile si nevoințele lor, să le dea imbold, să-i întărească, să îi îmbărbăteze și să îi mângâie, și astfel să răspândească și să întărească pe pământ credința Sa și Împărăția lui Dumnezeu. Comandanții armatelor pământești urcă în timpul bătăliei pe un loc înalt și de acolo urmăresc cu agerime dispozitivul de luptă și manevrele armatelor dușmane și pe cele ale propriilor ostași, luând măsurile de cuviință: așa și Domnul, Comandantul și Împăratul nostru, ca să vadă din înălțimea cerului nevoințele tuturor celor care se nevoiesc pentru credința Lui pe pământ, S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoințele tainice și vădite pentru credință ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări și a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinței.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, pp. 33-35