Ascultarea pe care o face cineva părintelui său îi naşte gânduri de evla­vie şi lacrimi, chiar dacă s-a rugat doar câteva minute pe ceas.”
Disciplina impusă de ceilalţi nu prea ajută la pocăinţă şi nu ajută sufle­tul să se deschidă, să se dezvolte, pentru a deveni persoană. Una este disci­plina, alta este autodisciplina şi alta este ascultarea. Toate mănăstirile care în Apus au început cu disciplina s-au închis.”
Pe noi ne urăsc toţi, însă este nevoie de ignorarea ignorării lor. Să nu ne întoarcem împotriva lor.”

Ierótheos Vlachos​, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex,  Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 265

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.